Page 49 - unirea 2

sătucule cu iz de Maică Sfântă așa am crescut până când
și-apoi pribeagă am să pornesc am învățat să cânt
spre altă casă. să zburd

Acasă e lacrima și dorul
Ce-i iubirea? puse în cenușă la păstrat
brațul care m-a legănat
Unii spun că iubirea-i un hău până au încolțit doi muguri
adânc de fântână și am simțit pe șira spinării
că trebuie să treci cu răbdare înălțându-se un fel de aripă
întunericul de înger sau de stea
să poți gusta lumina.
Acasă e adâncul din suflet
Alții că ar fi o cocă îndelung uimirea genunchilor
frământată, care coboară să atingă
dar până să te-nfrupți din taina lumina din icoana unde un
coaptă prunc
pofta dispare și încrâncenat o e încă nedezlipit
fărâmițezi câinilor de mama lui
care știu să se gudure pe lângă
orgoliul Acasă e spațiul îngust
căzut la picioare. făcut de un cui pe care-l simt

mișcându-se încet încet
Țarină sfântă
Spune-mi Tu, care îndelung ai și eu oftez de dor
răbdat „cale de o sâmbătă” oftez că-i gol…
...Şi în genunchi de-ar fi să-ți
dacă e de ajuns să taci ascuțind
port iubirea durerea în răni
prin cerurile mele grele ca și cum vina ar fi a cuielor nu Brambura
cărări aș face să-ți mai sărut o a oamenilor
dată
care te-au osândit cu vorbe de În ce naiba să mai crezi?
lutul răscopt de-atâtea
ocară S-a dat singurătatea
frământări
spune-mi Tu, cum este de cu fundul de pământ
să mă strecor în sânul verii cu dragul lor să Te strivești? și lumea
miros de fân și luna latră la câine.
al cărul dor doar tu poți să-l
Vulpea se lasă păcălită de urs,
alini.
Acasă omul de om,
moartea de viață,
...Şi de-ar fi să nu mă mai Acasă e locul străin fericirea e învârtită pe degete
întorc în care pașii prind rădăcini de-o tristețe șchioapă,
furată de oarece năluciri
și eu sunt umbra lor adevărul e o mare gogonată
albastre
de mânz cu patru picioare trasă tot mai des în țeapă,
i-aș spune lacrimii să cate în
de parcă două minciuna are picioare de
scorburi nu mi-ar fi fost de ajuns manechin,
conturul mâinii ce mi-a legănat să-mi bătătoresc în lung și în violatori, hoți, desfrânate și
în puf de păpădii copilăria.
lat bețivi

tristețile ajung vedete peste noapte în
...Şi dacă am să uit de vatra timp ce
părintească Acasă e izvorul îndepărtat la fiecare respirație a ierbii
cu motoceii prinși pe la cu miros de prunc moare singur un copil,
fereastră
proaspăt alăptat la sânul stâng se stinge de dor un bătrân
și umbre așteptându-mă în prag
sub privirile vigilente ale celui o mamă se frânge ca spicul în
mai lasă-mă în taină iertare să
drept vânt
cerșesc

49