Page 92 - unirea 11

11
Dumitru Brăneanu în Prefaţa Doamne, ce-i
cu lumea aceasta?...sublinia latura dihotomică din
fiinţa poetei, aceea de poet liric şi a profesiei de po-
liţist, lucru care uneori contrariază cititorul.
Chipul mamei apare în rondelurile iertării dictu-i dat: N-au drept la amânare/ Ceata de îngeri
târzii, mamei mele: „Măicuţă, lacrima din geana cerul a-nflorit.// Se-adună suflete la închisoare/ În cer
sfântă/ Ce m-a vegheat atâtea nopţi la rând,/ Mi-ai şi pe pământul înnegrit,/ Se roagă chiar şi toamna-n
pus-o pansament pe mâna frântă,/ Mai pune-o ’i acum calendare,/ Îndură-te, azi, Doamne-răstignit,//Dez-
măcar în gând!” (Rondelul mamei mele) şi pentru leagă-ne lumina-n lumânare!” (Îndură-te, Doamne!)
mama: „Azi chipul tău brăzdat de timp şi vise/ Mă şi în Rondel de recunoştinţă: „Cerut-am ,Doamne,
cercetează lung, misterios,/ Dorindu-ţi parcă lucruri Ţie, nu prea multe/ Şi iată, astăzi mult m-ai răsplătit./
interzise/ Ori, poate, îţi este curios.//…Păstrează-ţi, Îmi simt cum creşte suflet să exulte/ Privind la darul
mamă, braţele întinse/ Şi prinde-mă la pieptu-ţi strâns, ce mi-ai pregătit.// …Cu duh mângâietor, în sfere culte/
duios,/ Ca timpul meu să curgă-armonios/ Sub două Cuvântul să împart, m-ai ocrotit,/ Ferindu-mă de zo-
luminiţe-albastre-aprinse…” (Rondel pentru mama). nele oculte,/ Fulg de pământ, lumină-am dobândit…”.
Nu este uitat nici chipul tatălui în Rondelul co- În această carte autoarea nu a uitat de timp,
memorativ: „De şapte primăveri îţi caut paşii/ Şi urma pentru care a închinat o serie de rondeluri conform
lor mă poartă la mormânt/ Să-ţi spun că-n vie iar au dictonului fugit irreparabile tempus, dar şi adevă-
plâns butaşii/ Tot aşteptând să-i culci pe sub pământ./ rului, gândului, minunii, emoţiei, împlinirii, singu-
/ Cu-a Domnului Lumină legământ/ Şi-n astă primă- rătăţii, armoniei, învăţăturii, toate la un loc, între-
vară-ţi chemi rămaşii./ Vor lăcrima de dor chiar şi gind panoplia de lumină, frumuseţe şi gingăşie a poetei.
vrăjmaşii,/ Iar eu sunt frunză legănată-n vânt…” şi în
Rondelul lacrimii: „Să nu priveşti o lacrimă din
geană!/ Nu vreau să arzi în dor mistuitor…/ Tovarăş
bun şi sufletului hrană/ Mi-a fost când tot părea apă-
sător.// …De m-aş putea preface-ntr-o liană,/ Ur-
ca-m-aş către astru-orbitor/ S-ascult din nou cuvânt
liniştitor,/ Tu, tatăl meu, pe bolta diafană…”. În mai
mult de zece rondeluri apare divinitatea, semn al cre-
dinţei nestrămutate a Olguţei Luncaşu Trifan în cre-
atorul cerului şi al pământului: „Când a-ngheţat lumi-
na-n lumânare,/ Iar în clepsidră timpul s-a oprit,/ Ver-

Portretul sculptorului „Portretul mamei”, sculptură de
Dumitru Verdianu Dumitru Verdianu

92