Page 10 - AUTENTIC 8

Maria L-a numit pe Dumnezeu „Mântuitorul meu”, ceea ce ne comunică faptul că Maria și-a dat
seama că are nevoie de un Mântuitor, că ea nu este fără păcat și că starea ei este smerită: e doar o
roabă. Dicționarele definesc smerenia ca fiind acea „calitate de a nu-ți pune vreo mască, de a nu
pretinde ceva ce nu ești” și, în același timp, de „a umbla fără a lupta să fii remarcat sau fără pasiunea
de a te impune.” Dacă Maria ar fi trăit astăzi, probabil că noi nu am fi remarcat-o!
Cineva a descris în mod plastic cerul ca un loc fără oglinzi pentru că nu vom mai fi deloc
interesați în a ne vedea noi înșine, ci doar în a-L vedea și glorifica pe Cel care a murit pentru noi. De
fapt, aceasta este esența sărbătorii: dacă în centrul atenției noastre nu este Domnul Isus Mântuitorul,
atunci nu ne vom bucura cu adevărat de sărbătoare.
În același context, aflăm despre alți doi oameni în vârstă, Zaharia și Elisabeta, așa de în vârstă
că probabil nu mai contau foarte mult în ochii oamenilor. Totuși, Dumnezeu se uita la ei. Maria și
Iosif, niște anonimi, care, afectați de legea urgentă de a intra în recensământ, se pun la un drum
lung din Nazaret până în Betleem. Și nici măcar nu sunt primiți în vreo casă, ci trăiesc umilința de a
înnopta cu animalele într-un grajd în câmp. Dacă ai fi fost un reporter în acele zile și locuri sunt șanse
mari să nu fi avut deloc în atenție această familie tânără, ci evenimentele din capitală, declarațiile de
presă ale lui Cezar Augustus, ale lui Irod, ale armatei și atmosfera de pe străzi, cozile de la înregistrări,
traficul din oraș și aglomerația din hoteluri.
Recent s-a publicat un manuscris de la începutul secolului al XVI-lea care înregistra școlile
teologice cele mai influente în Europa în acea vreme. Interesant este că niciunde nu este menționat
micuțul colegiu din Wittenberg. Nimeni nu a menționat pe acel preot, Martin Luther, care predica din
cărțile Romani și Psalmi în acele zile, însă, în doar câțiva ani, acolo a început o reformă care avea să
zguduie întreaga lume.
Dumnezeul nostru nu aleargă după ceea ce opinia publica încearcă să declare ca important, ci
caută oameni smeriți. Ne apropiem din nou de finalul anului, când multe programe guvernamentale
și organizații europene vor desemna oamenii cei mai importanți ai anului 2019: putem fi convinși că
listele lor cu lista lui Dumnezeu au foarte puține puncte comune.
Mass-media încearcă să ne învețe cum să ne cunoaștem valoarea de sine și să ne considerăm
importanți. Prin contrast, Dumnezeu ne invită să ne smerim, să ne lăsăm atenția absorbită de lucrarea
Lui minunată de a ne mântui. În felul acesta, Îl vei mări tot mai mult în sufletul tău pe Dumnezeu, iar
tu vei trăi minunea de a avea viața cu adevărat împlinită.

3. Fii omul care caută lucrurile valoroase pe termen lung, în locul celor pe termen scurt!
Luca 1:48 Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită
Maria realizează că dacă Îl lasă pe Dumnezeu să îi conducă viața, viața ei va avea cel mai măreț
parcurs pe care l-ar fi putut trai. Femeia pe care toate națiunile o consideră cea mai fericită nu a
candidat niciodată la vreo funcție politică, nu a condus vreo afacere cu bani mulți, nu a cântat pe
scenele mari ale lumii, nu a adunat mulțimi la venirea ei într-un loc. Cred că pot spune că dacă ar
trăi azi nu ar ajunge pe prima pagina a vreunui blog sau portal de știri; dar ce a făcut Maria? L-a
ținut pe Fiul lui Dumnezeu la pieptul ei și L-a alăptat, I-a cântat în timpul nopții și L-a îngrijit, iar
când a crescut și a putut să se înțeleagă cu El a început să-L învețe despre Avraam, Isaac și Iacov, I-a
vorbit despre dragostea lui Dumnezeu și I-a modelat viața așa încât Cristos să Și-o poată dedica mai
târziu total lui Dumnezeu. Maria a renunțat cu totul la viața ei pentru a-L sluji și a-L ajuta pe Fiul lui
Dumnezeu să ajungă mare. A trăit ca refugiat în Egipt, apoi în sărăcia din Nazaret. Dumnezeu a mai
binecuvântat-o cu alți copii printre care Iuda și Iacov (pastorul de mai apoi al bisericii din Ierusalim
și autor al cărții care îi poartă numele).
Dacă medităm puțin la generația noastră (cei ce ne-am făcut școala și apoi ne-am întemeiat
familii după revoluția din `89) cred că putem afirma că suntem generația „pe termen scurt”. Sociologii
ne consideră una dintre cele mai egoiste generații ce au trăit vreodată și care am falimentat în multe
domenii:
- moralitatea a decăzut înspăimântător (cu numai un an în urmă, tara noastră a refuzat să
definească în constituție căsătoria așa cum a lăsat-o Dumnezeu în Scripturi)

10