Page 105 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate...” (1 Corinteni 13:4).
Dragostea nu este premeditată – este spontană; cu alte cuvinte, ea ţâșnește în moduri extraordinare. Nu există nimic de o certitudine exactă în descrierea dragostei prezentate de Pavel. Noi nu ne putem prestabili gândurile și acţiunile, spunând: „De acum nu voi mai avea niciodată gânduri păcătoase și voi crede tot ceea ce dorește Isus să cred.” Nu, caracteristica dragostei este spontaneitatea. Noi nu așezăm în mod deliberat învăţăturile lui Isus înaintea noastră ca standard, ci atunci când Duhul Său lucrează în viaţa noastră, trăim în conformitate cu standardul Său fără ca măcar să ne dăm seama. Iar atunci când privim în urmă, constatăm cu uimire cât am fost de dezinvolţi cu privire la sentimentele noastre, lucru care este tocmai dovada existenţei adevăratei dragoste spontane. Natura oricărui lucru legat de viaţa lui Dumnezeu în noi poate fi distinsă numai atunci când am experimentat lucrul respectiv și el se află în trecutul nostru.
Izvoarele dragostei se află în Dumnezeu, nu în noi. Este absurd să credem că dragostea lui Dumnezeu își are sălașul în mod natural în inima noastră, ca rezultat al naturii noastre. Dragostea Sa este acolo pentru că „a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt...” (Romani 5:5).
Dacă încercăm să-I dovedim lui Dumnezeu cât de mult Îl iubim, acesta este un semn sigur că de fapt nu Îl iubim. Dovada dragostei noastre pentru El este spontaneitatea absolută a dragostei noastre, care izvorăște în mod natural din natura Sa pe care o purtăm în noi. Iar când vom privi în urmă, nu vom putea stabili de ce am făcut anumite lucruri, însă putem ști că le-am făcut potrivit cu natura spontană a dragostei Sale din noi. Viaţa lui Dumnezeu se manifestă în acest mod spontan pentru că izvoarele dragostei Sale se află în Duhul Sfânt.
105