Page 122 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

Dumnezeu nu îl scutește pe copilul Său de necazuri; El promite: „voi fi cu el în strâmtorare...” (Psalmul 91:15). Oricât de reale sau de intense ar fi dificultăţile, nimic nu îl poate despărţi vreodată de relaţia sa cu Dumnezeu. „În toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori...” (Romani 8:37). Pavel nu vorbea aici despre lucruri imaginare, ci despre lucruri care sunt periculos de reale. Și el spunea că suntem „superînvingători” în mijlocul lor, nu datorită iscusinţei noastre, nici datorită curajului nostru, ci pentru că niciunul dintre aceste lucruri nu afectează relaţia noastră esenţială cu Dumnezeu în Isus Hristos. Îl compătimesc pe creștinul acela care nu are în împrejurările din viaţa sa lucruri nedorite.
„Necazul...?” Necazul nu este niciodată un eveniment măreţ și mult așteptat; însă de orice natură ar fi el – fie că ne epuizează, ne irită sau pur și simplu ne provoacă o slăbiciune – nu este în stare să „[ne despartă] de dragostea lui Hristos”. Nu lăsa niciodată necazurile sau „îngrijorările veacului acestuia” să te împiedice să-ţi amintești că Dumnezeu te iubește (Matei 13:22).
„Strâmtorarea...?” Poate dragostea lui Dumnezeu continua să rămână statornică, chiar și atunci când toţi și totul din jurul nostru par să spună că dragostea Lui este o minciună și că nu există dreptate?
„Foametea...?” Putem noi nu doar să credem în dragostea lui Dumnezeu, ci de asemenea să fim „mai mult decât biruitori” chiar și atunci când suferim de foame?
Fie Isus Hristos este un amăgitor, și l-a amăgit chiar și pe Pavel, fie se întâmplă ceva extraordinar unei persoane ce rămâne în dragostea lui Dumnezeu chiar și atunci când totul îi stă împotrivă. Logica este redusă la tăcere în faţa fiecăruia dintre aceste lucruri care vin peste acea persoană. Numai un singur lucru poate explica acest fapt – dragostea lui Dumnezeu în Isus Hristos. „Din ruine mă ridic” de fiecare dată.
20 MAI
Să ne câștigăm sufletul
„Prin răbdarea voastră, vă veţi câștiga sufletele voastre” (Luca 21:19).
Când un om se naște din nou, există în viaţa sa o perioadă în care gândirea sau raţiunea sa nu mai
are aceeași vitalitate de dinainte. Noi trebuie să învăţăm să exprimăm această nouă viaţă
dinăuntrul nostru, lucru care se realizează prin formarea gândirii lui Hristos (vezi Filipeni 2:5). Luca
122