Page 155 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

învăţăm foarte anevoie să ne adăpăm din harul lui Dumnezeu prin rugăciune.
„...în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli...” (6:5) – în toate aceste lucruri, arată în viaţa ta că te adapi din harul lui Dumnezeu, lucru care îţi va dovedi ţie și altora că ești un miracol al Său. Adapă-te din harul Său acum, nu mai târziu. Principalul cuvânt din vocabularul spiritual este acum. Oriunde te vor duce împrejurările vieţii, continuă să te adapi din harul lui Dumnezeu în orice situaţie te-ai afla. Una dintre cele mai mari dovezi ale faptului că te adapi din harul lui Dumnezeu este aceea că poţi să fii totalmente umilit înaintea altora fără să manifești absolut nimic altceva
decât harul Său.
„...neavând nimic...” Niciodată să nu păstrezi ceva pentru mai târziu. Jertfește-te cu totul,
dând tot ce ai mai bun, și fii mereu sărac. Nu fi niciodată diplomat și grijuliu cu comoara pe care ţi- o dă Dumnezeu. „...și totuși stăpânind toate lucrurile” – aceasta este o sărăcie triumfătoare (6:10).
27 IUNIE
Supremaţia izbăvirii personale a lui Dumnezeu
„«...Eu sunt cu tine ca să te scap» – zice Domnul” (Ieremia 1:8).
Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că îl va izbăvi El Însuși – „viaţa îţi va fi prada ta de război...” (Ieremia 39:18). Este tot ce le promite Dumnezeu copiilor Săi. Oriunde ne va trimite Dumnezeu, El ne va păzi viaţa. Proprietatea și posesiunile nu ar trebui să ne preocupe, nici să ne atașăm prea mult de ele. Dacă lucrurile nu stau astfel, vom avea parte de panică, suferinţă și mâhnire. Faptul de a avea perspectiva corectă este dovada credinţei adânc înrădăcinate în supremaţia izbăvirii personale a lui Dumnezeu.
Predica de pe Munte indică faptul că atunci când ne aflăm într-o misiune pentru Isus Hristos, nu avem timp să ne apărăm drepturile. Isus spune de fapt: „Nu vă faceţi griji cu privire la faptul că sunteţi sau nu sunteţi trataţi în mod just.” Când căutăm dreptatea, acesta este de fapt un semn că am fost abătuţi de la devotamentul nostru faţă de El. Nu căuta niciodată dreptatea în această lume, însă nu înceta niciodată să le faci parte altora de ea. Dacă vom căuta dreptatea, nu vom face altceva decât să începem să ne plângem și să ne complăcem în nemulţumirea autocompătimirii, spunând cu alte cuvinte: „De ce să fiu tratat în felul acesta?” Dacă Îi suntem dedicaţi lui Isus Hristos, nu avem nimic de-a face cu lucrurile care ni se întâmplă, fie ele drepte sau
nedrepte. În esenţă, Isus spune: „Perseverează neclintit în ceea ce ţi-am spus să faci, și îţi voi păzi
155