Page 163 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt
P. 163

13:4–5). Dragostea nu este inconștientă de existenţa răului, dar nu îl ia în considerare ca factor în întocmirea planurilor. Când eram departe de Dumnezeu, luam seama la răul din jur, făcând toate planurile noastre cu răul în minte, și ne analizam întreaga muncă din perspectiva lui.
Nu îţi face planuri gândindu-te la zile negre. Tu nu poţi să „strângi bani albi pentru zile negre” dacă te încrezi cu adevărat în Hristos. Isus a spus: „Nu lăsaţi să vi se tulbure inima...” (Ioan 14:1, NKJV). Dumnezeu nu îţi va împiedica inima să se tulbure. Este o poruncă – „Nu lăsaţi...” Pentru a putea reuși, ridică-te fără încetare, chiar și de-ar fi să cazi de o sută de ori pe zi, până când te vei deprinde să Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc și să îţi faci planuri gândindu-te la El.
6 IULIE
Când viziunile devin realitate
„marea de nisip se va preface în iaz...” (Isaia 35:7).
Întotdeauna avem o viziune a unui lucru înainte de a-l vedea îndeplinindu-se. Atunci când înţelegem că viziunea este reală, dar încă nu este reală în noi, Satana vine la noi cu ispitele lui, și suntem înclinaţi să spunem că nu mai are niciun rost să continuăm. În loc să vedem cum viziunea se împlinește, am intrat într-o vale a umilinţei.
Viaţa nu e precum un minereu neexploatat, Ci fier săpat din negura lăuntrică
Și dăltuit de șocurile nenorocirii
Spre a fi modelat și folosit.
Dumnezeu ne dă o viziune, după care ne coboară în vale pentru a ne dăltui, dându-ne forma viziunii respective. Acolo în vale, foarte mulţi dintre noi renunţăm și ne pierdem nădejdea. Orice viziune de la Dumnezeu va deveni reală doar dacă vom avea răbdare. Gândește-te la enormitatea de timp liber pe care îl are Dumnezeu! El nu este niciodată grăbit. Cu toate acestea, noi suntem mereu într-o grabă frenetică. Pe când ne aflăm încă în lumina gloriei viziunii, pornim în acţiune, însă viziunea încă nu este reală în noi. Dumnezeu trebuie să ne ducă în vale și să ne treacă prin foc și ape pentru a ne da forma dorită, până când ajungem în punctul în care El să ne poată încredinţa realitatea viziunii. Încă de când Dumnezeu ne-a dat viziunea, El a început să lucreze. El ne modelează după ţelul pe care îl are pentru noi, și cu toate acestea, noi încercăm în repetate
rânduri să scăpăm din mâna Sculptorului, în efortul de a ne automodela după propriul ţel.
163























































































   161   162   163   164   165