Page 188 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

În viaţa Domnului nostru, Ierusalimul reprezintă locul în care El a atins apogeul voii Tatălui Său. Isus a spus: „...nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30). Dorinţa de a împlini „voia Tatălui” a fost preocuparea fundamentală a vieţii Domnului nostru. Și orice întâlnea în cale, fie că era vorba de bucurie sau durere, de succes sau eșec, El nu a fost niciodată abătut de la împlinirea acestui scop. „Isus Și-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim...” (Luca 9:51).
Cel mai important lucru pe care trebuie să ni-l amintim este că „ne suim la Ierusalim” ca să împlinim scopul lui Dumnezeu, nu al nostru. În viaţa firească, ambiţiile noastre sunt personale, însă în viaţa creștină, nu avem ţeluri proprii. Noi vorbim astăzi atât de mult despre deciziile noastre de a-L urma pe Hristos, despre hotărârea noastră de a fi creștini și despre deciziile noastre de a face cutare și cutare lucru, însă în Noul Testament singurul aspect prezentat este scopul irezistibil al lui Dumnezeu. „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi...” (Ioan 15:16).
Noi nu suntem aduși într-o acceptare conștientă a scopului lui Dumnezeu, ci suntem aduși în scopul lui Dumnezeu fără să fim deloc conștienţi de acest lucru. Nu avem nici cea mai vagă idee care ar putea fi scopul lui Dumnezeu; pe măsură ce continuăm, scopul Său devine chiar și mai neclar. Ţelul lui Dumnezeu pare să fi ratat ţinta, deoarece noi suntem prea miopi ca să vedem obiectivul spre care ţintește El. La începutul vieţii de creștin, avem propriile idei cu privire la scopul lui Dumnezeu. Noi spunem: „Dumnezeu dorește să mă duc acolo” și: „Dumnezeu m-a chemat să fac această lucrare specială”. Noi facem ceea ce considerăm că este bine, și cu toate acestea, scopul irezistibil al lui Dumnezeu rămâne în noi. Lucrarea pe care o facem noi nu are nicio însemnătate când este pusă în balanţă cu scopul irezistibil al lui Dumnezeu. Ea nu este altceva decât schela din jurul lucrării Sale și al planului Său. „Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece ...” (Luca 18:31, NTR). Dumnezeu ne ia deoparte tot timpul. Noi nu am priceput încă tot ce trebuie să știm despre scopul irezistibil al lui Dumnezeu.
4 AUGUST
Prietenia curajoasă a lui Dumnezeu
„Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece ...” (Luca 18:31, NTR).
O, de cât curaj dă dovadă Dumnezeu prin faptul că are încredere în noi! Spui tu cumva: „El nu a
procedat înţelept când m-a ales pe mine, fiindcă nu este nimic bun în mine și nu am nicio
valoare”? Tocmai acesta este motivul pentru care te-a ales El. Atâta vreme cât crezi că ești de
188