Page 235 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

25 SEPTEMBRIE
Necesitatea relaţiei
„Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” (Matei 5:41).
Învăţătura Domnului nostru poate fi rezumată astfel: relaţia pe care ne-o cere El este una imposibilă dacă El nu a făcut o lucrare supranaturală în noi. Isus Hristos cere ca ucenicul Său să nu îngăduie nici măcar cea mai mică urmă de indignare în inima sa atunci când se confruntă cu tiranie și nedreptate. Nici cel mai mare entuziasm nu va putea ţine piept poverii pe care o va pune Isus Hristos asupra slujitorului Său. Un singur lucru va putea suporta acea povară, și anume o relaţie personală cu Însuși Isus Hristos – o relaţie care a fost examinată, curăţită și încercată până când nu a mai rămas decât un singur scop și pot spune cu adevărat: „Sunt aici pentru ca Dumnezeu să mă trimită acolo unde dorește El.” Chiar dacă toate celelalte lucruri vor deveni înceţoșate, această relaţie cu Isus Hristos nu trebuie să devină niciodată astfel.
Predica de pe Munte nu este un ţel de neatins; este o declaraţie a ceea ce se va întâmpla în mine atunci când Isus Hristos a schimbat natura mea, punând în mine însăși natura Sa. Isus Hristos este singurul care poate împlini Predica de pe Munte.
Pentru a putea fi ucenici ai lui Isus, trebuie să fim făcuţi ucenici în mod supranatural. Iar atâta vreme cât păstrăm în mod conștient scopul hotărât de a fi ucenicii Lui, putem fi siguri că nu suntem ucenici. Isus spune: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi...” (Ioan 15.16). În felul acesta începe harul lui Dumnezeu. Este o constrângere de care nu putem scăpa niciodată; putem să nu ascultăm de ea, dar nu o putem genera sau produce vreodată. Noi suntem atrași la Dumnezeu printr-o lucrare a harului Său supranatural și nu putem să identificăm vreodată unde anume a început această lucrare. Modul în care Domnul nostru face pe cineva ucenic al Său este supranatural. El nu clădește pe temelia vreunei capacităţi naturale a noastre. Dumnezeu nu ne cere să facem lucrurile care sunt ușoare pentru noi din fire – ne cere doar să facem lucrurile pe care suntem cu totul destoinici să le facem prin harul Său, și acela este locul unde va apărea întotdeauna crucea pe care trebuie să o purtăm.
26 SEPTEMBRIE
235