Page 257 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt
P. 257
acasă sau departe de casă. Iar dacă îţi irosești timpul cu activitate în exces, în loc să te cufunzi în marile adevăruri fundamentale ale răscumpărării lui Dumnezeu, atunci vei ceda când vor apărea stresul și încordarea. Însă dacă acest timp de impregnare înaintea lui Dumnezeu este petrecut ca să te înrădăcinezi în El, lucru care poate părea nepractic, atunci vei rămâne credincios Lui orice s-ar întâmpla.
20 OCTOMBRIE
Coincide voia lui Dumnezeu cu voia mea?
„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră...” (1 Tesaloniceni 4:3).
În sfinţire, problema care se pune nu este dacă Dumnezeu dorește să mă sfinţească, ci dacă eu doresc acest lucru. Sunt eu dispus să Îl las pe Dumnezeu să facă în mine tot ceea ce a devenit cu putinţă prin ispășirea Crucii lui Hristos? Sunt eu dispus să Îl las pe Isus să devină sfinţire pentru mine și să las viaţa Lui să fie manifestată în trupul meu omenesc? (vezi 1 Corinteni 1:30). Ferește- te să spui: „O, eu tânjesc să fiu sfinţit.” Nu este adevărat. Recunoaște-ţi nevoia, dar încetează să mai tânjești și acţionează. Primește-L pe Isus Hristos ca să devină sfinţire pentru tine printr-o credinţă absolută și încrezătoare, iar marele miracol al ispășirii lui Isus va deveni real în tine.
Tot ceea ce Isus a făcut posibil devine al meu prin darul fără plată și plin de dragoste al lui Dumnezeu în baza a ceea ce a realizat Hristos pe cruce. Iar atitudinea mea în calitate de suflet mântuit și sfinţit este una de sfinţenie profundă și umilă (nu există sfinţenie mândră). Este o sfinţenie bazată pe o pocăinţă dureroasă, pe un sentiment de rușine și degradare de nedescris și de asemenea pe conștientizarea extraordinară a faptului că dragostea lui Dumnezeu mi-a fost arătată pe când nu manifestam niciun interes faţă de El (vezi Romani 5:8). El a îndeplinit tot ce era necesar pentru realizarea mântuirii și sfinţirii mele. Nu este de mirare că Pavel spunea că nimic nu va „fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:39).
Sfinţirea mă face una cu Isus Hristos, și în El una cu Dumnezeu, și ea este realizată numai prin ispășirea magnifică a lui Hristos. Nu confunda niciodată efectul cu cauza. Efectul în mine este ascultarea, slujirea și rugăciunea și este rezultatul unei mulţumiri și adoraţii de nedescris pentru sfinţirea miraculoasă care a fost realizată în mine datorită ispășirii realizate prin Crucea lui Hristos.
257