Page 259 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

Noi ne aflăm în pericolul de a ajunge într-un duh de negociere cu Dumnezeu atunci când venim la El – vrem mărturia Duhului înainte de a înfăptui ceea ce ne cere Dumnezeu.
De ce nu ţi Se revelează Dumnezeu? Nu poate. Nu pentru că nu vrea să ţi Se reveleze, ci pentru că nu poate din pricina faptului că Îi stai în cale atât timp cât nu vrei să te predai Lui în totalitate. Totuși, imediat te predai înaintea Lui, Dumnezeu adeverește înaintea Sa Însuși – El nu îţi poate adeveri ţie, însă adeverește numaidecât naturii Sale care este în tine. Dacă ai primi mărturia Duhului înaintea realităţii și a adevărului care izvorăsc din ascultare, acest lucru nu ar duce decât la o manifestare emoţională. Însă când acţionezi în baza răscumpărării și încetezi polemizarea ireverenţioasă cu Dumnezeu, El Își depune imediat mărturia. De îndată ce renunţi la raţionamentele și argumentarea ta, Dumnezeu mărturisește despre ceea ce a făcut, iar tu ești uimit de lipsa totală de respect de care ai dat dovadă lăsându-L să aștepte. De te frămânţi cu întrebarea dacă Dumnezeu poate sau nu să elibereze de păcat, atunci ori lasă-L să facă acest lucru, ori spune-I că nu poate. Nu cita persoana cutare sau cutare înaintea Lui. Doar ascultă de cuvintele din Matei 11:28: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi...” Vino, dacă ești trudit, și cere, dacă știi că ești rău (vezi Luca 11:9–13).
Duhul lui Dumnezeu adeverește răscumpărarea Domnului nostru și nimic altceva. El nu poate adeveri raţiunii noastre. Noi suntem înclinaţi să confundăm degajarea care izvorăște din deciziile noastre raţionale și naturale cu mărturia Duhului, însă Duhul adeverește numai lucrarea de răscumpărare și numai naturii Sale, niciodată raţiunii noastre. Dacă încercăm să Îl facem să adeverească raţiunii noastre, nu este de mirare că suntem în întuneric și incertitudine. Lasă totul deoparte, încrede-te în El, și El îţi va da mărturia Duhului.
23 OCTOMBRIE
Nimic din vechea viaţă!
„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s- au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17).
Domnul nostru nu tolerează niciodată prejudecăţile noastre – El este absolut împotriva lor și le nimicește. Noi avem tendinţa să credem că Dumnezeu manifestă vreun interes deosebit faţă de prejudecăţile noastre specifice și suntem foarte siguri că în cazul nostru El nu va proceda niciodată
așa cum trebuie să procedeze în cazul altora. Ne spunem chiar: „Dumnezeu trebuie să ia măsuri
259