Page 295 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

„Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit...” (Filipeni 3:12).
Este o capcană să presupunem că Dumnezeu dorește să ne facă niște specimene desăvârșite a ceea ce poate El să facă – scopul lui Dumnezeu este să ne facă una cu El. Ideea de bază în mișcările religioase de genul mișcării sfinţeniei tinde să fie că Dumnezeu produce specimene ale sfinţeniei pe care să le așeze în muzeul Său. Dacă accepţi acest concept al sfinţeniei personale, scopul ferm al vieţii tale nu va fi pentru Dumnezeu, ci pentru ceea ce tu numești dovada existenţei lui Dumnezeu în viaţa ta. Cum putem noi să spunem: „Voia lui Dumnezeu nu ar putea să fie niciodată ca eu să fiu bolnav”? Dacă a fost voia lui Dumnezeu să Îl zdrobească pe propriul Său Fiu (Isaia 53:10), pe tine de ce nu te-ar zdrobi? Ceea ce strălucește puternic și Îl revelează pe Dumnezeu în viaţa ta nu este consecvenţa ta faţă de o idee despre cum ar trebui să fie un credincios, ci relaţia ta autentică și vie cu Isus Hristos și devotamentul tău absolut faţă de El, indiferent dacă ești sănătos sau bolnav.
Desăvârșirea creștină nu este și nu poate fi niciodată desăvârșire umană. Desăvârșirea creștină este desăvârșirea unei relaţii cu Dumnezeu care se arată a fi adevărată chiar și în mijlocul aspectelor aparent lipsite de importanţă ale vieţii umane. Atunci când asculţi de chemarea lui Isus Hristos, primul lucru pe care îl realizezi este irelevanţa lucrurilor pe care trebuie să le faci. Următorul gând care îţi vine în minte este că alţi oameni par să ducă o viaţă perfect consecventă. O asemenea viaţă îţi poate crea impresia că Dumnezeu este inutil – că prin efortul tău omenesc și devotamentul tău poţi atinge standardul lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Într-o lume decăzută, acest lucru nu se poate înfăptui niciodată. Eu sunt chemat să trăiesc într-o relaţie atât de desăvârșită cu Dumnezeu încât viaţa mea să genereze o tânjire după Dumnezeu în viaţa altora, și nu admiraţie faţă de mine însumi. Gândurile îndreptate înspre mine însumi mă împiedică să Îi fiu folositor lui Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu nu este să mă desăvârșească pentru a face din mine un trofeu expus în vitrina Sa; El mă duce acolo unde mă va putea folosi. Îngăduie-I lui Dumnezeu să facă ceea ce El dorește.
3 DECEMBRIE
„Nici prin putere, nici prin tărie”
„Și învăţătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-
o dovadă dată de Duhul și de putere...” (1 Corinteni 2:4). 295