Page 297 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

La fel se întâmplă și în plan moral. Orice lucru care nu mă întărește din punct de vedere moral este inamicul virtuţii dinăuntrul meu. Dacă voi învinge, astfel dând naștere virtuţii, depinde de nivelul de excelenţă morală din viaţa mea. Însă noi trebuie să ne luptăm să fim morali. Moralitatea nu se produce incidental; virtutea morală se dobândește.
Și în plan spiritual este la fel. Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri...” (Ioan 16:33). Asta înseamnă că orice lucru care nu este spiritual duce la prăbușirea mea. Isus a spus apoi: „...dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”. Trebuie să învăţ să lupt împotriva lucrurilor care îmi sunt potrivnice și să le înfrâng, și în felul acesta să produc echilibrul sfinţeniei. Atunci devine o plăcere să înfrunt opoziţia.
Sfinţenia este echilibrul dintre firea mea și Legea lui Dumnezeu, așa cum a fost ea exprimată în Isus Hristos.
5 DECEMBRIE
„Templul Duhului Sfânt”
„Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” (Geneza 41:40).
Eu sunt răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru modul în care îmi controlez trupul sub autoritatea Sa. Pavel spunea că el nu „[respinge] harul lui Dumnezeu” – nu îl face ineficient (Galateni 2:21, NTR). Harul lui Dumnezeu este absolut și nemărginit, iar lucrarea mântuirii prin Isus este completă și finalizată pentru totdeauna. Eu nu mă aflu în procesul de a fi mântuit, ci sunt deja mântuit. Mântuirea este la fel de eternă precum tronul lui Dumnezeu, însă eu trebuie să pun în funcţiune sau să întrebuinţez ceea ce Dumnezeu a pus în mine. A „[duce] până la capăt mântuirea” mea (Filipeni 2:12) înseamnă că am răspunderea de a folosi ceea ce mi-a dat El. Înseamnă de asemenea că trebuie să manifest în trupul meu viaţa Domnului Isus, nu în mod misterios sau în ascuns, ci în mod deschis și cu îndrăzneală. „...mă port aspru cu trupul meu și-l ţin în stăpânire...” (1 Corinteni 9:27). Orice creștin poate să își păstreze trupul sub control absolut pentru Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat responsabilitatea de a stăpâni peste întregul „[templu al] Duhului Sfânt”, inclusiv peste gândurile și dorinţele noastre (1 Corinteni 6:19). Noi suntem răspunzători pentru acestea și nu trebuie să ne lăsăm cuprinși de gânduri și dorinţe improprii. Însă cei mai mulţi dintre noi îi judecăm cu mult mai multă severitate pe alţii decât ne judecăm pe noi înșine. Găsim scuze
pentru lucrurile din noi, în vreme ce condamnăm lucrurile din viaţa altora pentru simplul motiv că
297