Page 298 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

noi nu avem o înclinaţie firească de a le face.
Pavel a spus: „Vă îndemn dar...să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie...” (Romani 12:1).
Ceea ce trebuie să decid este dacă voi fi sau nu de acord cu Domnul și Stăpânul meu că trupul meu va fi într-adevăr templul Său. Odată ce sunt de acord, toate regulile, normele și cerinţele Legii faţă de trup sunt rezumate pentru mine în următorul adevăr revelat: trupul meu este „templul Duhului Sfânt”.
6 DECEMBRIE
„Curcubeul Meu... așezat în nor”
„...curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ” (Geneza 9:13).
Voia lui Dumnezeu este ca fiinţele umane să ajungă într-o relaţie corectă cu El, iar legămintele Sale sunt menite pentru acest scop. De ce nu mă mântuiește Dumnezeu? El a realizat și a făcut posibilă mântuirea mea, însă eu nu am intrat încă într-o relaţie cu El. De ce nu face Dumnezeu tot ce Îi cerem? El a făcut deja aceste lucruri. Ideea este următoarea: voi păși eu în această relaţie de legământ? Toate marile binecuvântări ale lui Dumnezeu sunt finalizate și complete, însă ele nu îmi aparţin până când nu intru într-o relaţie cu El în baza legământului Său.
A aștepta ca Dumnezeu să acţioneze înseamnă necredinţă a firii pământești. Înseamnă că nu mă încred în El. Aștept ca El să facă ceva în mine ca să mă pot încrede în lucrul respectiv. Însă Dumnezeu nu va face asta, deoarece nu aceasta este temelia relaţiei dintre Dumnezeu și om. Omul trebuie să treacă dincolo de trupul fizic și de sentimente în legământul său cu Dumnezeu, la fel cum Dumnezeu trece dincolo de Sine ca să îi facă parte omului de legământul Său. Acest lucru presupune credinţă în Dumnezeu – un lucru foarte rar. Noi avem credinţă doar în sentimentele noastre. Nu Îl cred pe Dumnezeu până când nu îmi pune în mână ceva palpabil, astfel încât să știu că am acel lucru. După aceea spun: „Acum cred.” Această atitudine nu manifestă niciun fel de credinţă. Dumnezeu spune: „Întoarceţi-vă privirea spre Mine, și veţi fi mântuiţi...” (Isaia 45:22, NKJV).
Atunci când am intrat cu adevărat într-o relaţie cu Dumnezeu în baza legământului Său, renunţând la orice alte lucruri, nu mai am sentimentul unei realizări personale – orice ingredient uman lipsește cu desăvârșire. În schimb, am sentimentul deplin și copleșitor că am fost adus în
unitate cu Dumnezeu, iar viaţa mea este transformată și emană pace și bucurie.
298