Page 299 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

7 DECEMBRIE
Pocăinţa
„...când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire...” (2 Corinteni 7:10).
Conștientizarea păcatului este cel mai bine descrisă în următoarele cuvinte:
Păcatele mele, păcatele mele, Mântuitorul meu,
Cât de trist se prăbușesc ele asupra Ta.
Conștientizarea păcatului este unul dintre cele mai neobișnuite lucruri care i se întâmplă
vreodată unui om. Acesta este începutul unei înţelegeri a lui Dumnezeu. Isus Hristos a spus că atunci când va veni Duhul Sfânt, El îi va convinge pe oameni de păcatul lor (vezi Ioan 16:8). Iar când Duhul Sfânt cercetează conștiinţa unui om și îl aduce în prezenţa lui Dumnezeu, ceea ce îl tulbură pe acel om nu este relaţia sa cu alţii, ci relaţia sa cu Dumnezeu – „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta...” (Psalmul 51:4). Miracolul conștientizării păcatului, cel al iertării și cel al sfinţeniei sunt atât de întreţesute încât numai persoana iertată este cu adevărat sfântă. Ea dovedește că este iertată prin faptul că a devenit opusul a ceea ce era înainte, prin harul lui Dumnezeu. Pocăinţa îl determină întotdeauna pe om să spună: „Am păcătuit.” Semnul cel mai sigur că Dumnezeu lucrează în viaţa lui este atunci când acel om spune cuvintele acestea și le spune cu sinceritate. Ceva mai puţin decât atât nu este decât regret pentru faptul că a făcut niște greșeli nesăbuite – un act reflex cauzat de dezgust faţă de sine.
Intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu se realizează prin durerile acute și subite provocate de coliziunea dintre pocăinţă și „bunătatea” respectabilă a omului. Apoi Duhul Sfânt, care generează aceste lupte, începe să producă nașterea Fiului lui Dumnezeu în viaţa acelei persoane (vezi Galateni 4:19). Această nouă viaţă va fi arătată printr-o pocăinţă conștientă urmată de o sfinţenie inconștientă, și niciodată în ordine inversă. Temelia creștinismului este pocăinţa. Strict vorbind, o persoană nu se poate pocăi atunci când vrea ea – pocăinţa este un dar de la Dumnezeu. Puritanii de altădată obișnuiau să se roage pentru „darul lacrimilor”. Dacă încetezi vreodată să înţelegi valoarea pocăinţei, îţi îngădui să rămâi în păcat. Cercetează-te pentru a vedea dacă nu cumva ai
uitat cum să ai o adevărată atitudine de pocăinţă.
299