Page 317 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

atunci Îl voi pune pe Dumnezeu la încercare.” Încercarea de a face acest lucru nu va avea succes. Trebuie mai întâi să rezolv problema între mine și Dumnezeu în locurile ascunse ale sufletului meu, unde nimeni altcineva nu poate să se amestece. Apoi voi putea merge mai departe, având certitudinea că bătălia este câștigată. Dacă pierzi bătălia acolo, nenorocirea, dezastrul și înfrângerea înaintea lumii sunt la fel de certe precum sunt legile lui Dumnezeu. Motivul pentru care bătălia este pierdută este că eu lupt mai întâi în lumea exterioară. Stai singur cu Dumnezeu, luptă înaintea Lui, și rezolvă problema o dată pentru totdeauna.
În relaţiile noastre cu alţi oameni, atitudinea noastră ar trebui să fie întotdeauna aceea de a-i conduce spre luarea unei decizii a voinţei lor. Acesta este modul în care începe predarea faţă de Dumnezeu. Nu adesea, ci din când în când, Dumnezeu ne aduce la un mare punct de cotitură – o răscruce majoră din viaţa noastră. Din punctul acela, fie ne îndreptăm spre o viaţă creștină din ce în ce mai înceată, leneșă și inutilă, fie devenim din ce în ce mai înflăcăraţi, dând tot ce avem mai de preţ pentru Cel Preaînalt – tot ce avem mai bun spre slava Sa.
28 DECEMBRIE
O convertire continuă
„...dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu și nu vă veţi face ca niște copilași, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3).
Aceste cuvinte ale Domnului nostru se referă la convertirea noastră iniţială, însă ar trebui să continuăm să ne întoarcem la Dumnezeu asemenea unor copii, convertindu-ne în mod continuu în fiecare zi din viaţa noastră. Dacă ne punem încrederea în abilităţile noastre, și nu în ale lui Dumnezeu, generăm consecinţe pentru care vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu, prin suveranitatea Sa, ne aduce în situaţii noi, ar trebui să ne asigurăm imediat că viaţa noastră firească se supune celei duhovnicești, ascultând de poruncile Duhului lui Dumnezeu. Simplul fapt că am reacţionat corespunzător în trecut nu este o garanţie că vom face din nou același lucru. Răspunsul firescului faţă de duhovnicesc ar trebui să fie o convertire continuă, însă acesta este domeniul în care atât de adesea refuzăm să fim ascultători. Oricare ar fi situaţia noastră, Duhul lui Dumnezeu rămâne neschimbat, iar mântuirea Sa invariabilă. Însă noi trebuie să „[ne îmbrăcăm] în omul cel nou...” (Efeseni 4:24). Dumnezeu ne cere socoteală ori de câte ori
refuzăm să ne întoarcem la El, iar El vede refuzul nostru ca pe o neascultare îndărătnică. Viaţa
317