Page 319 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

de la credinţă. Astfel, conștiinţa nu răspunde la adevăr. Nu mai poţi să fii niciodată același după ce ţi-a fost dezvăluit un adevăr. Momentul acela te marchează fie ca o persoană care fie merge mai departe cu și mai mult devotament în calitate de ucenic al lui Isus Hristos, fie ca o persoană care se întoarce din drum, plecând ca un dezertor.
30 DECEMBRIE
„Și orice virtute pe care o avem”
„...Toate izvoarele mele sunt în Tine.” (Psalm 87:7).
Domnul nostru niciodată nu „cârpește” virtuţile noastre firești, adică trăsăturile, calităţile sau caracteristicile noastre firești. El înnoiește cu totul o persoană pe dinăuntru – „...să vă îmbrăcaţi în omul cel nou...” (Efeseni 4:24). Cu alte cuvinte, ai grijă ca viaţa ta umană firească să îmbrace tot ceea ce este în conformitate cu viaţa cea nouă. Viaţa pe care o pune Dumnezeu în noi își dezvoltă propriile virtuţi noi, nu virtuţile seminţei lui Adam, ci ale lui Isus Hristos. Odată ce Dumnezeu a început procesul de sfinţire în viaţa ta, privește cum El face ca încrederea ta în propriile virtuţi firești și în puterea proprie să dispară treptat. El va continua să facă acest lucru până când vei învăţa să te adapi din izvorul puterii învierii lui Isus. Mulţumește-I lui Dumnezeu dacă treci acum prin experienţa aceasta de secătuire.
Semnul că Dumnezeu lucrează în noi este că El nimicește încrederea noastră în virtuţile firești, deoarece acestea nu sunt promisiuni referitoare la ceea ce vom fi, ci doar un memento firav al modului în care Dumnezeu l-a creat pe om să fie. Noi vrem să ne agăţăm strâns de virtuţile noastre firești, în vreme ce Dumnezeu încearcă mereu să ne aducă în contact cu viaţa lui Isus Hristos – o viaţă care nu poate fi niciodată descrisă prin prisma virtuţilor firești. Este nespus de trist să vezi oameni care încearcă să Îl slujească pe Dumnezeu bizuindu-se pe ceea ce harul lui Dumnezeu nu le-a dat niciodată. Ei se bizuie exclusiv pe ceea ce au în virtutea eredităţii. Dumnezeu nu ia virtuţile noastre firești și le transformă, deoarece virtuţile noastre firești nu ar putea vreodată nici măcar să se apropie de ceea ce dorește Isus Hristos. Nicio dragoste firească, nicio răbdare firească, nicio puritate firească nu ar putea vreodată să se ridice la înălţimea cerinţelor Sale. Însă pe măsură ce aducem fiecare părticică a vieţii noastre firești și fizice în armonie cu viaţa cea nouă pe care a pus-o Dumnezeu în noi, El va manifesta în noi virtuţile care L- au caracterizat pe Domnul Isus.
319