Page 67 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

„De aceea ne și silim să-I fim plăcuţi” (2 Corinteni 5:9).
„De aceea ne și silim...” Avem nevoie de o decizie și de un efort conștiente pentru a ne păstra ţelul principal mereu înaintea ochilor noștri. Înseamnă să rămânem dedicaţi celei mai seamă priorităţi an de an; nu să ne facem prioritatea numărul unu din a câștiga suflete sau din a întemeia biserici sau din a avea evanghelizări, ci să căutăm doar „să-I fim plăcuţi”. Nu lipsa unor experienţe duhovnicești este cea care duce la eșec, ci lipsa efortului de a ne ţine ochii aţintiţi asupra ţelului corect. Fă-ţi o autoexaminare înaintea lui Dumnezeu cel puţin o dată pe săptămână pentru a vedea dacă viaţa ta se ridică la înălţimea standardului pe care îl are El pentru tine. Pavel era asemenea unui muzician care nu se gândește deloc la aprobarea din partea publicului, ci își dorește doar să primească o privire aprobatoare din partea Dirijorului său.
Orice ţel al nostru care ne distrage atenţia câtuși de puţin de la ţelul central de a fi „[acceptaţi] de Dumnezeu” 2 Timotei 2:15, NKJV) poate duce la respingerea noastră din slujba Lui. Atunci când discerni încotro se îndreaptă ţelul, vei înţelege de ce este atât de important să „ne uităm ţintă la... Isus” (Evrei 12:2). Pavel vorbea despre ţinerea în frâu a trupului său, astfel încât acesta să nu îl ducă în direcţia greșită. El spunea: „Mă port aspru cu trupul meu și-l ţin în stăpânire, ca nu cumva... eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27).
Trebuie să învăţ să privesc totul prin prisma ţelului principal, menţinându-l neîncetat. Valoarea mea înaintea lui Dumnezeu în mod public este măsurată în funcţie de ceea ce sunt cu adevărat în viaţa personală. Este ţelul meu principal în viaţă acela de a fi plăcut Lui și acceptat de El sau este ceva mai puţin decât atât, indiferent cât de pompos ar suna el?
18 MARTIE
Mă voi ridica oare la acest nivel?
„...să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” (2 Corinteni 7:1).
„Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe...” Eu mă încred în promisiunile lui Dumnezeu pentru viaţa mea și aștept împlinirea lor, și pe bună dreptate, însă asta nu arată decât perspectiva umană asupra lor. Perspectiva lui Dumnezeu este că prin promisiunile Sale voi ajunge să recunosc dreptul Său de proprietate asupra mea. De pildă, realizez eu că „trupul [meu] este templul Duhului Sfânt”
sau tolerez în trupul meu vreun obicei care în mod limpede nu ar putea face faţă luminii lui
67