Page 97 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt
P. 97
21 APRILIE
Nu-L răni pe Domnul
„De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe?” (Ioan 14:9).
Probabil că Domnul nostru este în repetate rânduri uimit de noi – uimit de cât suntem de „neumili”. Propriile păreri sunt cele care ne fac obtuzi și grei de cap, însă atunci când suntem umili, nu suntem niciodată obtuzi; avem mereu discernământ. Filip aștepta revelaţia viitoare a unei taine extraordinare, însă nu în Isus, Persoana pe care credea că O cunoaște deja. Taina lui Dumnezeu nu constă în ceea ce va fi în viitor – ea este acum, cu toate că noi așteptăm ca ea să fie revelată în viitor într-un eveniment copleșitor și spectaculos. Nu avem nicio ezitare în a asculta de Isus, însă este extrem de probabil că Îl rănim prin ceea ce Îi cerem – „Doamne,... arată-ne pe Tatăl” (14:8). Răspunsul Său îl primim imediat când ne spune: „Nu puteţi să-L vedeţi? Este mereu aici sau nu este de găsit nicăieri.” Noi așteptăm ca Dumnezeu să Se arate copiilor Lui, însă Dumnezeu Se arată doar în copiii Săi. Și în vreme ce alţii văd dovada acestui fapt, copilul lui Dumnezeu nu o vede. Noi vrem să fim întru totul conștienţi de ceea ce face Dumnezeu în noi, însă nu putem să conștientizăm pe deplin lucrarea Lui și să ne așteptăm să rămânem rezonabili sau echilibraţi în așteptările pe care le avem de la El. Dacă nu Îi cerem lui Dumnezeu să ne dea nimic altceva decât experienţe, iar conștientizarea acelor experienţe constituie o piedică pentru noi, Îl rănim pe Domnul. Înseși întrebările pe care le punem Îl rănesc pe Isus, deoarece ele nu sunt întrebările unui copil.
„Să nu vi se tulbure inima...” (14:1, 27). Înseamnă atunci că eu Îl rănesc pe Isus prin faptul că îngădui să mi se tulbure inima? Dacă cred în Isus și în atributele Sale, trăiesc eu la înălţimea credinţei mele? Îngădui eu vreunui lucru să-mi tulbure inima sau îngădui să intre în inima mea întrebări care sunt nesănătoase sau neechilibrate? Trebuie să ajung în punctul acelei relaţii absolute și indubitabile care ia totul întocmai așa cum vine de la El. Dumnezeu nu ne călăuzește niciodată cândva în viitor, ci întotdeauna aici și acum. Conștientizează faptul că Domnul este aici acum, iar libertatea pe care o primești este imediată.
22 APRILIE
97