Page 12 - 1-33

-12- Cătălina Popescu-Chiselet

Porţia de fericire

Nu am bunei şi nici bunele
pe pieptul lor capul să-mi las;
străbunii i-au chemat în ceruri
chiar înainte să mă nasc.

Iar mama mea, sărmana mamă,
mă mângâie când adormită sunt,
ca nu cumva să cred că mă răsfață;
sărutul ei, numai în vis să-l simt.

Seara, m-aşez lângă un frate
și-ascultăm al greierilor cânt,
privim tăcuţi la bolta înstelată
iar cerul nopții, ni se pare sfânt.

Atâta-i porţia de fericire -
visele cu care ne-amăgim;
mirajul nopţii-i către amintire
și clipa de feerie - e viața ce-o iubim.

***