Page 129 - Et in Arcadia Ego -Mima

ani pentru ANEFS a răspuns un oarecare tovarăş
Cenuşe, (pe care l-am mai amintit).

În acest fel membrii senatului erau convinşi să

voteze hotărâri ale rectorului cel care conducea
practic senatul. De altfel, în şedinţele de senat se

dezbăteau lucruri fără importanţă, se luau măsuri

disciplinare pentru vini imaginare, ori întâmplări
felurite din viaţa universitară. Se discuta evident

mai puţin despre procesul de învăţământ. Această

stare de fapt a încercat T. Ardelean s-o schimbe şi
trebuie să spunem că a reuşit în mare măsură. Din

nefericire nu s-a putut dezbăra, şi nici nu avea cum,

de practicile comuniste al căror protagonist fusese
atâţia ani. Începând din 1992 senatul ANEFS a

devenit într-o mare măsură un organism democratic

ale căror hotărâri erau transparente, erau discutate
şi votate conform legii învăţământului şi a cartei

universitare. Dar aşa cum spunea şi Petre Tuţea 4

democraţia şi-a arătat limitele atât în alegerea
senatorilor cât şi în ceeace priveşte influenţarea

voturilor unor senatori. Îmi aduc aminte de un fapt

edificator: Ion Jivan, pe atunci prodecan şi-a
înaintat dosarul de promovare la titlul de

conferenţiar universitar, pentru a primi aprobarea

senatului. ”Prietenii” conduşi de Sergiu Zelinschi,
care nu l-au iertat niciodată că mi-a spus că aveau

de gând să-l aleagă rector pe unii dintre ei, (Tatu T.

sau Popovici Vascul), lucru pe care eu l-am dat în

4 ˝321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea˝, Ed. Humanitas, 1993

127