Page 131 - Et in Arcadia Ego -Mima

aducând în sprijinul afirmaţiilor sale faptul că
studenţii sunt prin excelenţă săraci, propuneau un

caiet unic, cu foi mobile, în care studentul va

introduce la capitolul respectiv ceeace studiase mai
înainte. Cel de al doilea grup părea să aibă câştig de

cauză şi propuneau un caiet cu şină. Noi, Tolo şi cu

mine fuseserăm uitaţi la un colţ de masă. Cum
discuţia urma să se prelungească prea mult, rectorul

Ion Siclovan, arbitrul întâlnirii, după ce urmărise

dezbaterile ca un motan şoarecele, a bătut cu
pumnul în masă şi o linişte deplină a cuprins

conclavul : ˝Păi se poate măi tovarăşi ? Astea sunt

problemele cu care să ne pierdem timpul ? Păi hai
să fim serioşi: să aibă şină ori să n-aibă şină asta e

important?˝ După câteva minute de tăcere adunarea

a izbucnit în râs apreciind evident jocul de cuvinte
al rectorului. În acest context vesel s-a mulţumit

autorilor care au fost expediaţi afară spre

mulţumirea lor, ei nefiind membri ai senatului. Este
de reţinut că nici o dată nu s-a mai adus vorba

despre caietul de studiu individual al studentului.

După 1989 asemenea scene nu s-au mai
petrecut. În cele două legislaturi care au trecut

(1990-1992 şi 1992-1996) senatul, aşa cum am mai

spus şi-a intrat în drepturi şi a funcţionat de bine de
rău ca un organism cât de cât democratic. Ardelean

T. nu a apucat decât doi ani şi nu a mai fost votat

datorită mai ales opoziţiei studenţilor, aceeaşi
studenţi care au contribuit la alegerea lui

129