Page 130 - Et in Arcadia Ego -Mima

vileag, s-au coalizat şi au votat împotriva lui
respingându-i astfel dosarul şi respectiv

promovarea. A fost un caz insolit, până atunci

senatul nu votase niciodată împotrivă. De atunci
Ion Jivan n-a mai fost avansat decât în anul 2000.

Voi reveni asupra acestei întâmplări mai târziu.

Dar încă ceva despre activitatea senatelor
dinainte de 1989 subliniind faptul că ele erau întru

totul ascultătoare de rector şi de partid. N-a existat

în acei ani nici tematică a şedinţelor, nici un plan de
muncă, nici o anumită ritmicitate a şedinţelor. Pe

măsură ce se iveau o serie de probleme rectorul

convoca senatul şi uneori şi pe unele cadre
didactice, în funcţie de problemele care urmau să

fie discutate. Aşa s-a făcut că am participat prin anii

’60 la o şedinţă de senat în care împreună cu amicul
meu Ion Todan (Tolo pentru prieteni), amândoi

lectori universitari, urma să prezentăm tema

˝Caietul de studiu individual al studentului˝! După
ce am lucrat în prealabil, ne-am prezentat la senat şi

am expus concluziile şi măsurile care urmau să fie

luate. Pe vremea aceea, ca şi acum de altfel, era
bine să iei cuvântul, chit că nu aveai ce spune,

pentru a fi remarcat. Aşa că la tema noastră ˝foarte

importantă˝ toţi senatorii şi-au dat cu părerea asupra
caietului de studiu individual. Imediat s-au format

două tabere: una susţinea că acesta, caietul, trebuie

să fie destinat unei singure materii şi în felul acesta
studentul urma să aibă mai multe caiete; cealaltă

128