Page 84 - Et in Arcadia Ego -Mima

în persoana prof. univ. dr. Leon Teodorescu. După
ştiinţa mea numai doi români, cadre didactice au

făcut doctoratul în educaţie fizică şi sport inainte de

1990. Unul a fost cel numit mai sus ( doctorat la
Leipzig) cel de-al doilea, profesorul universitar

Constantin Bucur (Liege, Belgia). Cum au ajuns cei

doi să facă doctoratul în acei ani numai ei şi
partidul ştiu. Cert este că nu au obţinut până în

1990 dreptul de a conduce doctoratul, adică atâta

timp cât această formă de perfecţionare n-a existat
în ţară. La facultatea de pedagogie au obţinut

doctoratul mulţi absolvenţi ai ANEFS străini aşa

cum am mai spus, primind titlul de doctor în
pedagogie, specialitatea educaţie fizică şi sport.

După 1990, unii profesori români au putut face

doctoratul în continuare la facultatea de pedagogie
sub îndrumarea profesorului I. Cerghit. Odată cu

înfiinţarea doctoratului în educaţia fizică şi sport în

cadrul ANEFS (1991) au primit dreptul de a
îndruma teze de doctorat Leon Teodorescu şi Mihai

Epuran care au ˝şcolit˝ multe cadre didactice din

ANEFS şi de aiurea. Apoi au devenit îndrumători
Gh. Cârstea, Ion Bota, Ad. Dragnea, T. Ardelean.

Aceştia şi apoi alţii, printre care şi Ion Sabău, tot

mai mulţi după cum reuşeau să convingă pe cei din
minister, au primit dreptul de a conduce doctoratul.

Doctorantura a adus cu ea pentru îndrumători,

probabil nu pentru toţi, prilejul de a obţine câştiguri
nemeritate, mai ales cu ocazia colocviilor de

82