Page 94 - Et in Arcadia Ego -Mima

obligaţie de serviciu; în cazul ei s-a adăugat modul
în care i-a tratat pe studenţi şi evident răul pe care l-

a făcut. Elena Firea era o incultă după spusele

multora. Se zvonea că nu citeşte nimic, nici măcar
singurul ziar de sport care apărea atunci. Era

îngâmfată făcând mare caz de profesionalismul ei ;

era şi şefa catedrei de metodica educaţiei fizice şi
sportului. Studenţii îi cereau să-şi dea demisia atât

din funcţia de rector cât şi din cea de şef de catedră.

S-a opus cu vehemenţă. Într-o zi studenţii s-au
adunat pe platoul din curtea interioară. O să râdeţi:

în fruntea lor se afla Földvari Tiberiu prieten până

atunci la cataramă cu E. Firea. Studenţii cereau
strigând demisia rectorului, plecarea lui din institut.

Până la urmă au trimis o delegaţie la Rectorat cu o

serie de cereri. Din această delegaţie făcea parte şi
o gimnastă de renume, Cristina Grigoraş, care

fusese până nu demult protejata rectorului. Aflată

sub presiunea studenţilor E. Firea mi-a dat un
telefon la catedră, (eram încă preşedintele FSN),

cerându-mi s-o ajut. M-am dus la rectorat unde m-

am întâlnit cu delegaţia studenţilor care mi-au
expus din nou cererile lor, printre care demisia

rectorului. Le-am cerut un răgaz pentru a comunica

celei în cauză doleanţele lor. E. Firea aflată în
pragul unei crize de nervi a refuzat să plece dată

afară de studenţi, îngroşând astfel rândurile celor

care fuseseră contestaţi şi daţi afară din facultăţi.
Dintre ei cel mai notoriu caz a fost cel al conf. univ.

92