Page 36 - 1-60

Cătălina Popescu-Chiselet
-36-

Destinul meu

Noaptea somnul mi se duce,
Luna plină bate-n geam
o petrec ca-ntotdeauna ,
gânduri sumbre iară am.

Aş dori ca printre gânduri
să pot plânge şi visa,
nimeni să nu înțeleagă
ce vârtej e-n viața mea.

Să pot plânge în neştire,
mi-e cuminte lacrima
ea, îmi mângâie destinul -
lacrima e sora mea.

Dar mai am un frate geamăn,
el, e zâmbetul ce-l port;
de sunt tristă sau senină
lacrimă-s şi-i zâmbet tot.