Page 3 - Revista Paisiana Nr 12 Februarie 2025

sul celor patruzeci de
zile ale Postului Mare,
sufletul de la atracţia plă-
cerilor făcându-l astfel să
coboare în adâncul sme-
reniei. Dar fariseul nu
postea „cum se cuvine”,
căci dacă vrem să străba-
tem cu folos Postul
Mare. trebuie „să învă-
ţăm legile postului” şi să
ne omoram trupul „cu
ştiinţă” şi discernământ,
amestecând smerenia în
toate virtuţile: „Leagă de
în frânare smerenia, fără
de care cea dintâi se va
afla nefolositoare”. Căci
Vameşul şi Fariseul (The Pharisee & the Publican)
smerenia e superioară as- Mosaic din anul 504. Basilica Sfântului Apollinarie Nou, Ravenna, Italia.
cezei şi postului, aşa
cum virtuţile sufletului sunt superioare virtuţilor tru- Această rugăciune a vameşului (Luca 18,13)
pului! unită cu rugăciunea celor doi orbi (Matei 9,27) sub
„Până când nu se smereşte – spune Sfântul forma: „Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcă-
Isaac Sirul –, omul nu primeşte răsplata faptelor sale. tosul şi mă miluieşte!” se va repeta de douăsprezece
Răsplata nu se dă prin fapte, ci prin smerenie”. ori în toate slujbele Postului Mare o dată cu metaniile
Toate virtuţile cântate de Triod sunt, aşadar, su- mici ce însoţesc rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Mai
puse dispoziţiei lăuntrice a smereniei celui ce le prac- mult, ea este, după cum se ştie, modelul „rugăciunii
tică. Şi. de-a lungul Postului Marc, acesta va trebui lui Iisus” şi de aceea respiraţia monahului trebuie le-
să-şi aducă aminte exemplul vameşului şi fariseului. gată în permanenţă de ea de-a lungul întregului „Post
Prin meditaţia continuă la această parabolă în mintea Mare al vieţii sale”.
sa (nous). el va putea ajunge la străpungere, adică la o Începutul smereniei şi al căinţei adevărate stă
inimă înfrântă şi smerită care singură va putea aduce în recunoaşterea deşertăciunii proprii, în voinţa de a
jertfa bine-plăcută lui Dumnezeu (Psalmul 50, 19). ne asemăna fariseului şi de a implora pe Hristos să ne
Faptul că evocarea acestei parabole e prezentă dea în milostivirea Sa smerenia vameşului. În timpul
în idiomelele Săptămânii a IV-a din Postul Mare nu e Postului Mare trebuie să fugim de glasul trufaş şi de
un simplu vestigiu al structurii primare a Triodului: ca mulţimea cuvintelor unuia şi să imităm străpungerea
aduce aminte de necesitatea vigilenţei şi perseverării şi rugăciunea tăcută a celuilalt, trebuie să evităm sufi-
în fuga de slava deşartă a fariseului şi în imitarea sme- cienţa fariseului şi să imităm smerenia şi mărturisirea
reniei vameşului. Căci dreptul trebuie să fie din ce în vameşului, trebuie să ne aducem aminte numai de pă-
ce mai atent să nu se slăvească pe sine atribuindu-şi catele noastre pentru a nu judeca pe aproapele şi să ne
lui însuşi virtuţile. „Conştiinţa păcătosului îl obligă la rugăm cu străpungere pentru a nu scoate deşertăciune
smerenie, în timp ce simţământul faptelor sale bune îl din virtuţile noastre.
înalţă pe cel drept”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. În definitiv, va trebui să imităm sau mai de-
Nu numai la început, ci în toată perioada Tri- grabă să ne rugăm ca să dobândim virtuţile atât ale
odului, ascetul trebuie, prin urmare, să înveţe să imite unuia, cât şi ale celuilalt așa cum auzim în cântarile
smerenia vameşului. Triodului: „Să ne sârguim a imita virtuţile fariseului
„Să nu ne rugăm, fraţilor, precum fariseul şi a râvni cu aprindere smerenia vameşului; urând
[pharisaikos], căci cel ce se înalţă pe sine se va smeri; ceea ce este nepotrivit de la amândoi, adică lipsa de
ci să ne smerim înaintea lui Dumnezeu precum vame- minte a unuia şi întinăciunea păcatelor celuilalt”.
şul [telonikos], prin postire, strigând: Dumnezeule,
milostiveşte-Te spre noi păcătoşii!”. Sursa: Makarios Simonopetritul, „Triodul Explicat.
Mistagogia timpului liturgic”,
traducere de diac. Ioan I. Ică jr.,
PAISIANA nr. 2 / februarie / 2025 Editura Deisis, Sibiu, 2000, pp. 60-62. 3