Page 19 - Revista mea 11

Recuperarea
capsulei dupå
amerizarea în
Pacific
Fred Haise
înainte
de plecare
Versiunea actualå
a ceasului

James
Lovell în
capsulå.
Modulul de
commandå

losit pentru a aduce îna poi echipajul, inclu-

siv fai moșii Speedmasters ata [a]i la în cheie -
tura mâi nii celor trei astronauți. Se
re dac teazå proceduri înce pând de la zero,
apoi se tes tea zå într-un simulator îna inte de
a le transmite la capsulå. „La \n ceput eram
calmi, a ]inut să sublinie ze Lovell. Eram pi-
loți de \ncercare pe avioa ne de vânătoare,
pri mele zboruri se rezumå adesea la o suc-
cesiune de eșecuri care fac ca scaunul. ejec -
tabil să fie bun prieten. Dar în spațiu...
„Imediat, planul de alunizare este abando-
nat în favoarea reântoarcerii pe Pământ cât
mai repede.Numai cå a pune nava pe o tra - Jack Swigert
iectorie de întoarcere implică mai multe cu Speedmaster
schimbåri \n mijlocul cursei și actualizări pe bra]ul stâng
scurte pentru a-i permite să se \ntoarcå \n
atmosferå. Esen]ialul? A găsi o modalitate folosească numai paisprezece secunde de
in dependentă de a controla aceste focare, combustibil. Unul mai mult (sau mai puțin)
într-o manieră ultra-precisă. Echipajul se și misiunea, deja periculoasă, va eșua.
bazeazå atunci pe Speed master-ul lor și nu - Continuarea (fericită) este cunoscută. In-
mårå primele patru focuri pe cronografele, tuiția pilo]ilor, fiabilitatea Speedmaster-ului
pe care le sincro nizeazå. Pentru a cincea și și ajutorul destinului au fåcut restul. Lovell
ultima manevră, forța nu este cuantificată conchide: „Cronometrând coborârea, ne-am
nu \n minute, ci în secunde! Astronauții tes - speriat puțin pentru că ceasul meu indica
tează cronometrul ve rificiand o ultimå oarå faptul că am depå[it cu câteva secunde

dacå calibrul func țio nează co rect. Start, pragul de declanșare a parașutei. Dar știam
stop, resetat la zero: nu constatå niciun de- că nu se \n[ealå! Nu știam dacă mai rămâne
calaj al acelor pe index. După ce a trasat o cu ce să le deschidå. Când am simțit frâ -
un fel de de vizor în cruce pe fereastră pen- narea virulentă pe care o provoacă, am știut
tru a alinia limita zi-noapte pe Pământ și a că suntem salva]i. Și am picat într-un colț al
fixa un unghi bun de intrare în atmosferă, Pacificului aproape de vapoarele care ne
sunt gata. Houston le indicå imperativ să căutau. Nu era ziua, evident. "

19