Page 30 - Revista mea 10

Ani de zile după aceea i-am întîlnit întrecere, iar C, alergînd de-a lungul ma -
mereu prin oraș, totdeauna foarte ocu- lului și neputînd să evite curentul, a ră -
pați. N-am auzit niciodată despre ei că cit. Întorcîndu-se acasă, A și B l-au găsit
stau la masă ori se duc să se culce. Apoi culcat în pat, într-o stare de plîns. A l-a
am lipsit de acasă cîtăva vreme și i-am scuturat zdravăn și i-a spus: ”Scoală, C,
pierdut din vedere. La întoarcere, spre și hai la așezat lemne!” C părea însă atît
marea mea surprindere, nu i-am mai de slăbit, de ți-era mai mare mila. B a
văzut pe A, B și C la locurile lor de mun - spus: ”Ascultă, A! Eu nu pot să rabd atî -
că obișnuite. Cercetînd mai de aproape, ta neomenie! În starea în care se află, nu
am aflat că fuseseră înlocuiți de M, N și poți pune pe C să așeze lemne astă-sea -
O, iar unele întreprinderi foloseau pen- ră!” C a zîmbit și a spus cu voce stinsă:
tru lucrări de algebră patru muncitori „Aș veni să așez cîteva, dacă m-aș putea
străini numiți Alfa, Beta, Gama și Delta. ridica oleacă în capul oaselor…” Apoi B,
Mi s-a întîmplat într-o zi să dau peste adînc emoționat, a adăugat: „Uite ce e,
bătrînul D în grădinița din fața casei lui. A, eu mă duc după doctor. Bietul C trage
Stătea în soare și smulgea buruieni. D e să moară!” A s-a înfuriat și a strigat: „Ai
un lucrător mai în vîrsta, care e chemat bani să plătești doctorul?” „Am să-l re -
cîteodată, în mod ocazional, în ajutorul duc la cel mai mic numitor, spuse B cu
lui A, B și C. „Mă întrebați dacă îi cu - hotărîre. Sper că astfel îl voi hotărî să vi -
nosc? mi-a răspuns el. Da, domnule, îi nă”. Viața lui C ar fi putut fi salvată to-
știu de cînd erau numai de o șchioapă și tuși, dacă n-ar fi intervenit o greșeală a
stăteau între paranteze. Domnișorul A sorei care îl îngrijea. Într-un moment de
era un flăcău zdravăn, domnule; dar în- neatenție, infirmiera a luat medicamen-
totdeauna am spus că o inimă mai bună tul care se afla în paranteză la capul pa -
ca a domnișorului B n-am văzut de cînd tu lui, ș i i l-a dat bolnavului fără să-i
sînt. Multe treburi am isprăvit împre- schimbe semnul! După această fatală
ună, domnule, deși, în ceea ce mă pri - eroare, viața bietului C părea că se stinge
veș te, n-am luat parte la alergări și la alte repede. În seara zilei următoare, pe cînd
întreceri sportive ci, cum s-ar spune, nu - umbrele amurgului coborau în odaie,
mai la muncă adevărată. Acum, de cînd devenise limpede pentru toți că sfîrșitul
am îmbătrînit și mi-au cam înțepenit în - lui C era aproape. În cele din urmă, pînă
cheieturile, nu mai sînt bun, domnule, și A a rămas impresionat și, plecînd ca -
decît să scormonesc pămîntul în grădi - pul în semn de regret, a propus în mod
nă, să cultiv un strat sau două de loga- inutil să parieze cu doctorul pe răsufla -
ritmi, și să adun în coș cîțiva numitori rea grea a bolnavului. Atunci C șopti:
co muni. Numai domnul Euclid mă mai „Dragă A, cred că nu mai am mult de
cheamă din cînd în cînd pentru măsu - trăit…” „Cît, bătrîne?” a murmurat A.
rarea suprafețelor domniei-sale, cînd „Nu știu, a răspuns C, dar simt că mă
sunt mai mari”. sfîrșesc definitiv”.
De la vorbărețul și bătrînul meu grădi - Tristul deznodămînt a urmat curînd. C
nar am aflat cu mîhnire despre tristul și-a mai revenit pentru o clipă și a cerut
sfîrșit al unora dintre vechile mele cu - să i se dea un rest dintr-o scădere pe care
noștințe. Mi-a spus că, puțin timp după o lăsase nerezolvată sub pernă. I-au pus
plecarea mea din oraș, sărmanul C s-a diferența în brațe și muribundul și-a dat
îmbolnăvit, A și B vîsleau pe rînd într-o ultima suflare. În timp ce sufletul lui C

30