Page 25 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 108

Sub mantia fără de sfârșit a infinitului, unde timpuri vechi
își ascund tainele,
Istoria e un coșmar învăluit în voaluri de taina întunecată,
O tapiserie a umbrelor și luminilor, un labirint al destinelor
nespuse,
În care sufletul meu rătăcitor caută o trezire din vraja
eternă a trecutului.
Ființa mea, prinsă în plasa viselor străvechi, înfruntă
furtunile memoriei,
Purtând povara unui trecut nescrutat, un dans de umbre și
stele palide,
Încerc să desfac firele țesute de păianjenii timpului, să
alung furtunile nopții,
Căutând eliberarea în prima rază de lumină a unei
dimineți necunoscute.
Sub bolta nopții, când stelele șoptesc povești de mult uitate,
Istoria își revarsă ecourile pe aripile timpului, sădind vise
trecute în zori,
Oglinzi nevăzute reflectă chipuri de altădată, fantome în
ceața veșniciei,
Un tărâm melancolic unde râurile inimii curg liniștit, dar
apăsător.
Fiecare răsărit și fiecare stingere a zilei,
Se amestecă în contururile unui destin vechi înscris în
manta eternității,

24