Page 20 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

În brațele binecuvântate ale mamei Gaia, fără nume, fără
formă,
O pulbere luminoasă ce se ridică într-un fascicul de lumină,
dansând în liniștea cosmică.
Nimeni nu-și mai amintește de noi, povești vrăjite pierdute
în cărțile magice nerăsfoite,
Îngropați în pagini albe și versuri incantatorii, spirite
eterice
Pe coridoarele infinite ale universului. Mai bine să ardem
în vânturile puternice ale dorinței,
Decât să ne ofilim sub greutatea anilor pământești,
prizonieri ai uitării stelare.
Focurile dansează în noaptea eternă, un spectacol misterios
și extraordinar,
Ne ard dorințele, ne purifică visele, lăsăm în urmă pulberea
viselor,
O urmă luminoasă ce se pierde în adâncurile galactice ale
timpului.
Amintirile, cometele noastre căzătoare, se risipesc în vântul
rece al infinitului,
Îmbrățișând pământul ca un val de magie și nostalgie,
Mai bine să fim voci eterice ce răsună în tăcerea cosmică,
Să fim fantome ce își cântă propria renaștere,
Într-un univers care nu întreabă, nu caută, doar etern se
transformă.
Cenușa noastră, un praf fermecat, împrăștiat în pădurile
Eternele uitărilor, unde copacii îmbrățișează cerul și
râurile curg veșnic spre mările stelare,
19