Page 19 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 106

Nimeni nu se întreabă pentru ce-i totul, un ciclu cosmic al
umbrelor și luminii pierdute,
Vei fi îngropat în hainele visurilor neîmplinite, mantii de
lumină și iluzii palpitante,
Sau, ca noi toți, suflete modeste care nu pot plăti pentru
tranziții grandioase, ne vom învârti
Pe vânturile eterne, eliberați de formele noastre
pământești, un gând eteric în dansul stelelor,
Crematoriul se deschide ca o poartă stelară, un dragon al
focului și schimbării,
Ne rafinează, pielea noastră se topește în aburul sacru al
purificării, ardem ca stelele
Într-o noapte înstelată, ne transformăm în pulberea magică
a eternității, cenușă
Revărsată în peisajele misterioase ale uitării, ca și cum am
presăra o scrumieră
Într-o briză milenară cu nume uitat.
Fiecare vis, o scânteie în universul infinit, fluturi de argint
Își pierd aripile în dansul eternității. Ne ascundem în
curcubeul zilelor trecute,
Prea săraci pentru altare de marmură, tăcerea e martorul
nostru tăcut,
Un ecou eteric în vastitatea universului, ne pierdem între
frunzele vrăjite ale copacilor,
Cenușa noastră hrănește pământul, ne întoarcem la
începuturile cosmice,
18