Page 18 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

Moartea vine ca un vis adânc, o șoaptă răgușită ce se
strecoară în urechile mele,
Un val de întuneric ce mângâie țărmurile ființei, lăsând în
urmă
Trasee de lumină sfârșită și cărări pe care nu le voi vedea
niciodată. Nu este nici dușman, nici prieten,
Ci doar pragul, magia care mă așteaptă la sfârșitul fiecărei
zile și iubiri.
Iubirea și moartea, două dansatoare grațioase într-un balet
infinit,
Fără început și fără sfârșit, fiecare moment fiind o perlă
unică
În oceanul amintirilor, iubirea mă înalță spre stele,
Și moartea mă adâncește înapoi în misterul pământului, un
ciclu perpetuu, un vals tăcut
În simfonia eternității. Fiecare zi o nuntă a contrariilor,
Fiecare noapte, o revelație ascunsă sub mantia tăcerii
cosmice,
Iubirea și moartea, doi sculptori nevăzuți ce-mi modelează
eternitatea,
Un univers închis într-o sferă,
Într-o mare de amintiri tăcute și dorințe nerostite.
Și așa trăiesc, între aceste două stele căzătoare,
Fiecare pas un semn de întrebare, fiecare respirație
Un răspuns tăcut, iubirea și moartea coborând asupra mea
Ca o ploaie de comete, iluminându-mi calea prin labirintul
melancolic al eternității.

17