Page 32 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 110

Sub pavăza eternității, unde stelele șoptesc secretele
veacurilor,
Port în mine două creiere, unul ascuns în siguranța ființei
mele,
Și altul pierdut în eter, un companion invizibil ce planează
mereu,
Urmărindu-mă, jucându-se cu mine și vorbindu-mi în
ceasurile nopții.
Acela din capul meu mă constrânge cu întrebări, mă leagă
în iluzii,
Nu există un sine adevărat, nicio căutare de a-l înălța nu-și
are rostul,
Fiecare încercare de autoglorificare, salvare sau eliberare e
doar o umbră,
Ego-ul locuiește exclusiv în tărâmul viselor născute din
dorințe.
Dacă vrei să scapi de acest vis, trebuie să eliberezi sinele de
fantasme,
Nu-l mângâia, nici nu-l hrăni pentru un viitor sclipitor
imaginar,
Revelația vine dintr-o tăcere profundă, din abisul
melancoliei,
Din momentul când umbrele și lumina se împletesc în
armonii mistice.
Sub voalul melancoliei, țesut din fire argintii de dorință și
regret,
31