Page 36 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

Doamna Mării, ridicându-se dintre valuri
Cu degete care ating clapele unui pian oracular,
Rușine pe buze și vorbă ca a unui flaut vrăjit.
Și eu eram doar o mătură de paie, tremurând în briza
nopții.
Ea te-a cucerit așa cum o femeie alege
O rochie fermecată de pe raftul destinului,
Iar eu m-am spart precum o piatră lovește pământul.
Îți înapoiez cărțile și undițele cu care pescuiam vise.
Ziarul de azi spune că ești unit pe vecie sub cupola nopții.
Băieții și fetele sunt una în noaptea aceasta sacră.
Își descheie bluzele. Își desfac fermoarele dorințelor.
Își dau jos pantofii și afundă călcâiele în pământul magic.
Creaturile sclipitoare sunt pline de adevăruri ascunse.
Se devorează reciproc în dansuri trecătoare, pline de
nesomn.
Au devenit captivi ai emoțiilor dorite,
Într-o noapte care șoptește promisiuni dintre stele
căzătoare,
Sub bolta îngreunată de îngeri căzuți,
Și fantome ale visurilor pierdute, acum doar amintiri vagi.
Fiecare bătaie de inimă, un tunet
În amintirea celor pierduți,
Fiecare oftat, un ecou
În noaptea în care poveștile de iubire se evaporă
Și visurile devin amintiri de praf stelar.
În vastitatea întunecată a iubirii și pierderii,
Rămânem străjeri ai melancoliei,
35