Page 4 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

În acea oglindă tăcută am observat versurile nerostite ale
unui cântec uitat,
Un murmur de amintiri ce se ridica din adâncuri,
încercând să-și găsească drumul
Către suprafață, ca să-mi vorbească de trecutul pierdut și
viitorul nădăjduit.
În zilele următoare, am rătăcit prin păduri de ametist și
câmpii de safire,
Fiecare frunză, o poveste, fiecare piatră, un simbol al
trecerii ireversibile prin timp.
Am strâns flori de vise, împletindu-le între degete, sperând
ca parfumul lor
Să-mi amintească de cine eram odată, înainte ca lumea să
devină un loc
De despărțiri și dorințe neîmplinite. Fiecare foșnet al
vântului purta
Un mesaj criptic, o incantație de speranță și mirare, o
chemare către esența mea pierdută.
Căutam răspunsuri în lumina tremurândă a râurilor ce
curgeau tăcut,
Fiecare undă, o metaforă a trecerii timpului, purtând
fragmente de memorie
Prin valurile sale liniștite, și totuși, când priveam mai
adânc, vedeam doar reflexia
Unui alter ego rătăcit, un sine din trecut încă înlănțuit de
regrete,
Făcându-se ecou în apele murmurătoare, un vals perpetuu
de suferință și dor.
Pe măsură ce am avansat, în loc să descopăr un sine nou,
m-am trezit față în față
Cu același sine de care încercam să fug, aceleași cicatrici și
vise sparte,

3