Page 7 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 102

Ai fost vreodată îndrăgostit? E îngrozitor, nu-i așa? Te face
atât de vulnerabil,
Deschide pieptul tău și îți desface inima, lăsând întunericul
să pătrundă
Prin crăpăturile din carapacea ta, iar cineva poate intra
înăuntru
Și poate să tulbure toate apele liniștite ale sufletului tău
până ce devin un ocean haotic,
Fiecare val purtând un fior de teamă și nesiguranță, un
dans de umbre
Sub lumina palidă a unei luni ce veghează tăcută deasupra
viselor nesigure.
Dragostea vine ca o furtună în noapte, fără avertizare,
spulberând zidurile groase
Pe care le-ai ridicat cu atâta grijă, fiecare cărămidă, o
amintire a durerii trecute,
Fiecare mortar, un jurământ de a nu mai lăsa pe nimeni să
te rănească.
Și totuși, în melodia vântului se ascunde o chemare tainică,
o șoaptă
Ce îți ademenește inima să se deschidă din nou, să
îndrăznească să simtă
Tot ce e dulce și amar, tot ce e magic și tragic în același
timp,
Fiecare sărut un amestec de fericire și durere, fiecare
îmbrățișare o ancoră
Înfiptă adânc în inima ta, dar și un colț de cer pe care nu
îndrăznești să-l părăsești.
E precum un fluture captiv în palma ta, fragil și splendid,

6