Page 12 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

Un plâns mut al pământului ce nu-și găsește alinarea,
Sfârtecat între dorința de manifestare și teama de amorfia
impusă.
Ei sunt ca niște sculptori orbi ce lovesc aripile de lumină,
În speranța de a crea ordine, dar nu fac decât să stârnească
haosul,
Mefistofelii nelegiuiți, distrugătorii delicateții eterne,
Fiecare pas un act de devastare, fiecare atingere o fisură în
lumina întregului.
America este imună la apelurile sufletului, o fiară de fier
Cu inima plină de ecou și mâinile întinse spre un viitor
necunoscut,
Crezând că pot sfida natura și spiritul doar prin forța
brută,
Insensibili la cântul nevăzut al stelelor și la murmurul
blând al râurilor secrete.
În acest spațiu al contrastelor și contradicțiilor, ecourile
poeziei sunt
Înghițite de vacarmul consumerismului, iar visele devin
pradă
Pentru mecanismele neiertătoare ale progresului orb,
Un tren ce gonește fără destinație, spulberând calea
Prin fragmentul delicat al umanității și sensibilității
nedezvăluite.
Și totuși, undeva într-un colț de visare tainică,
Acolo unde inima poetului încă bate ca un tambur de
argint,
Un licăr fermecat se ridică din cenușa urbelor distruse,
11