Page 11 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 103

America este imună la toate apelurile, un colos de metal ce
nu cunoaște ecoul inimii,
O națiune prinsă în înlănțuiri de beton și sticlă, deasupra
câmpiilor viselor uitate,
O forfotă de umbre care nu descifrează limba poetului,
versurile sale fiind ca ploaia
Cad pe un sol uscat, iar dorința lor de a nu cunoaște
suferința – e o mască
Ce ascunde freamătul durerii, un oglindă ce reflectă doar
frumusețea de suprafață.
În frica lor de violență, nasc violențe mai mari, o furtună
Învârtindu-se în centrul lor, un uragan de nespus și de
nedezvăluit,
Fără reverență pentru formă sau schimbare, un haos
Care înghite tot ce nu se conformează simetriei lor
iminente,
O șaradă de umbre contorsionate și strigăte mute, un
carnaval
Unde frumusețea este sacrificată și poezia silențioasă ca un
ecou pierdut.
În străfundurile propriului flux de conștiință, văd peisaje
de aur topit și păduri de ametist,
Unde fiecare vers ar trebui să crească, fiecare cuvânt o
floare stelară,
Dar rădăcinile lor sunt smulse și aruncate în vântul rece al
uitării,
10