Page 77 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 127

În amurgul gândirii, unde umbrele țes povești de noapte
nesfârșită,
Ne plimbăm prin labirinturi ale timpului, căutând sensul în
praful de stele al existenței noastre,
Bântuiți de șoaptele mortalității, un spectru născut din
auto-conștiința umană,
Creând mituri și filosofii pentru a lega viețile noastre
efemere de cântecul eternității.
Sub vălul cerurilor străvechi, unde constelațiile cioplesc
mituri în țesătura întunericului,
Împletim propriile noastre legende, fire de mătase ale
credinței și speranței, țesând tapiseria fragilă a vieții,
De frica unui sfârșit nevăzut, am născut religii și doctrine, o
busolă în vid,
Totuși, aceste semnificații, delicate ca pânza de păianjen, se
sfărâmă la atingere, lăsându-ne și mai pierduți.
În inimile noastre, unde melancolia cântă încet, simțim
greutatea acestei povești construite,
Fiecare poveste un oglindă pentru sufletul nostru, dar
fiecare reflexie un fragment, incomplet,
Trăim în umbra acestor povești, devenind personaje ale
propriei noastre creații,
Esența noastră pierdută în ecourile unei narațiuni, scrise de
teamă și dorință.
Sub bolta eterică, unde noaptea și gândul se întrețes,

76