Page 81 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 128

În amurgul liniștii tulburi, unde cuvintele se topesc în
umbre,
Mă adâncesc în labirintul gândurilor, scriind tăcerea
sufletului în note,
Fiecare literă născută din pulsul mâinilor mele, păstrând
taina închisă în sânge.
Lăsat-am cuvintele să curgă din degete, să nu se transforme
în strigăte,
Ca să păstrez liniștea amărăciunii care mi-ar fi ars gâtul.
Am scris toate secretele mele, lăsând sufletul meu gol,
Revărsând tot ce știam, tot ce nu am dorit să împărtășesc
vreodată.
Fiecare șoaptă prinsă în hârtii, fiecare taină forțată a
rămâne nespusă,
Gânduri ce alergau în mintea mea, precum o turmă de oi
fără sfârșit.
Sufletul meu era scris în note, pe măsură ce sângele meu
devenea cerneală,
Am scris până când mâinile mi-au fost înnegrite, și mintea
mi-a rămas goală,
Până când fiecare fir de durere se aduna în cuvinte mute,
Și gândurile mele erau prea grele pentru a fi rostite.
Așa că, dacă mă vei întâlni vreodată, fata cu sânge ce
seamănă cu noaptea,
Întreabă-mă despre secretele mele, cele pe care am fost
forțată să le scriu,
80