Page 3 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 01

Sub lumina pală a lunii, umbrele amintirilor tale dansează pe
pereții sufletului meu cristalizat,
Fluxul conștiinței mele curge necontenit, ca un râu al cărui
murmur poartă numele tău secret.
Simțurile mele te păstrează etern, ca o fantasmă a trecutului
înghețat,
Buzele mele tânjesc după gustul sărutului tău tandru, pierdut în
visul nesfârșit al nopții,
Chipul meu suspinând după mângâierea atingerii tale eterice,
Cât de dulci și pure erau cuvintele tale, când le șopteai ca un
vânt blând la urechea mea,
Inima mea plânge dorul de tine, dorindu-și să fii aici, acum,
într-o clipă de infinit,
Timpul nu a început să șteargă memoria ta din țesătura minții
mele,
Simțurile mele te păstrează veșnic, cu gânduri tandre, ca o
adiere liniștită.
Mi-e dor de mirosul trupului tău, lipit lângă al meu ca o
chemare sacră,
Chipul tău mi se arată înainte, o fotografie pe care o prețuiesc
veșnic,
Te doresc, te vreau atât de mult încât atingerea ta devine un
miraj diafan,
Simțurile mele te păstrează etern, pe măsură ce fiecare zi se
scurge cu timpul,
Vei fi mereu cu mine, în esență și duh, vei fi pentru totdeauna al
meu.

2