Page 5 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 02

În vălurile înserării, unde șoaptele se contopesc cu umbra,
Dragul meu iubit, nu căuta un suflet asemenea mie.
Caută pe cineva mai strălucitor, sau un spirit asemenea ție,
Dar nu pe cineva care să poarte umbrele nevăzute pe care le țin
ascunse.
Nu doresc să le văd lacrimile pentru fragmentele frânte ale tale,
Nici să trăiți în tăcerea ce sufocă și cere liniște în timp ce strigă.
Nu aduceți înapoi scena unde doar un personaj declamă
În tăceri bifurcate, unde inimile bat pe ritmuri disonante.
Deci, dragul meu, caută pe cineva mai luminos, dar nu ca mine.
Caută o frumusețe fără cicatricile mele ascunse,
Îmbrățișează luna în timp ce ții strălucitoarele stele,
Găsește acea ființă perfectă care e în armonie,
Neîmpovărată de cuvinte ce plutesc goale în aer.
Astfel, dragul meu, găsește pe cineva mai bun, dar niciodată ca
mine.
Sper să nu întâlnești o inimă mistuită de flăcări nevăzute,
Nici un suflet în război cu propria sa esență.
Evită pe cei prinși în vârtejurile propriilor lor gânduri,
Cineva care te iubește mult, dar îți tulbură liniștea prea des.
Deci, dragul meu, caută pe cineva mai bun, dar nu ca mine.
Când vine vorba de mine, voi aștepta în umbre, numărându-ți
zâmbetele.
Nu te îngrijora de mine; se spune că timpul zboară.
Din nou, îmi voi ascunde insecuritățile,
Înnădite adânc și perfect în venele mele.
Deci, iubitule, aș putea să te caut în mareele dorului,
Dar tu, tu nu trebuie să găsești niciodată pe cineva ca mine,
Căci ranile mele acoperă stelele tale luminoase,
Și sufletul meu arde cu flăcări ce nu îți aduc pace.
Așa că, dragul meu, caută o lumină mai blândă,
Cineva care te îmbrățișează cu o liniștită armonie,

Unde cuvintele sunt ferestre către o inima senină,
Și iubirea plutește ca un cântec al unei stele căzătoare.

4