Page 53 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 23

În adâncurile misterioase ale conștiinței, în tăcerea unei nopți
fără sfârșit, reflectez
la vremurile când Mesia va veni doar atunci când nu va mai fi
necesar să vină.
Ca o umbră evanescentă, această gândire se strecoară pe
marginea rațiunii mele,
învăluindu-mă în mantia melancoliei, acolo unde speranțele și
dezamăgirile dansează.
Va fi o zi când răspunsurile nu vor mai căuta întrebări,
un moment când golitul sufletului va fi complet,
și atunci, într-un paradox sublim, în lipsa oricărei arderi sau
nevoi,
Mesia va sosi ca un vis în zorii limbii tainei.
În acea liniște aproape uitată de timp, unde dorințele noastre
devin ecouri stinse,
unde tăcerea se strecoară printre firele disperării și ale
vindecării,
vom găsi acea pace necurmată, acea claritate a sufletului în
oglinda eternității.
Un cer fără stele alunecă peste marginile nopții, țesând o
poveste de lumină tăcută.
Nu-l vom mai aștepta pe Mesia cu ochii umezi de rugăciuni,
nici cu sufletele frânte de nesfârșite speranțe,
căci va veni într-un timp când setea de obligare se va fi stins,
și în acea neliniște mută, va aduce o liniște neștiută.
Ca ploaia liniștită care cade pe pământ uscat,
fără să fie cerută, fără să fie dorită, dar aducând viață nouă,
Mesia va sosi ca un șoaptă în visul unei lumi reînnoite,
un răsărit tăcut care spală umbrele visurilor noastre fracturate.
În acel moment, vom învăța lecția finală a așteptării:

52