Page 49 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 22

În viscolul tăcut al gândurilor mele, reflectez asupra nebuniei ce
unește mulțimile,
unde masele de indivizi îi consideră nebuni pe toți cei care nu
fac parte din nebunia colectivă,
pe oricine trece dincolo de acest zid gros al conformității,
este firesc ca mulțimile să-l urască pe omul adevărului: el este
un semănător de furtuni în liniștea lor.
Cu minciunile tale te simți în siguranță, construind ziduri din
plăsmuiri convenabile,
și apoi, din umbră apare el, tulburând apele liniștii tale
zgomotoase,
îți provoacă îndoiala, îți scutură credința oarbă în dogmele ce
te-au modelat,
adevărul, întotdeauna în contradicție cu masca mulțimilor,
strălucește ca o lumină rece în noapte.
Adevărul este individual, ca o stea solitară pe un cer de catifea
întunecată,
iar masele nu sunt interesate de adevăr, ci de confort, de
consolare simplistă.
Masele caută doar acea comoditate dulce-amară, fără a depune
efort,
preferând să se relaxeze în acele iluzii comode care servesc doar
ca balsam temporar pentru suflete goale.
Masele nu sunt formate din exploratori, aventurieri sau oameni
curajoși,
care se avântă în necunoscut fără teamă, riscându-și viața
pentru a descoperi un sens,
pentru a înțelege viața în toată complexitatea și frumusețea sa
întunecată.

48