Page 56 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

dar restul timpului, mă arunc în oceanul rațiunii științifice,
lăsându-mă dus de valurile sale,
ca un pescar de perle care deopotrivă caută adâncurile
spirituale și întinderile logice.
Și din exterior, pare să am o preferință, o inclinație pronunțată,
dar aceasta nu e decât o dovadă a cât de puțin știu, o măsură a
ignoranței mele vaste,
ca o stea căzătoare care arde pentru o clipă, lăsând în urmă
doar o dâră efemeră.
Când necazurile îmi bat la ușă, las deoparte tomurile științei,
și plâng către sufletul meu, către strămoșii mei, către
Dumnezeul meu,
ca un copil pierdut care strigă după mama sa, căutând orice
divinitate pentru alinare.
Adevărul e, că nu-mi place să fiu doar un pasager în propria
mea viață,
vreau să fiu actorul principal, cel care își hotărăște soarta,
nu vreau ca greutățile vieții să mă facă să-mi pun la îndoială
relevanța,
pentru că știu că nu voi muri cu adevărat, voi trăi mai departe,
dar totuși, accentul aici cade pe, "muri ", pe efemeritatea
existenței,
ca un cântec trist pe care îl repeta vântul printre frunzele
toamnei.
Sunt viu acum, suntem vii acum!
Alte forme de viață există în jurul nostru, și chiar știința și
religia sunt de acord.
Și astfel, mă regăsesc pe o hartă nescrisă, unde fiecare clipă
trăită e o întrebare,
unde conflictul dintre știință și spiritualitate e o simfonie a
căutării de sine,

55