Page 59 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 25

În adâncurile tăcute ale ființei, unde umbrele gândurilor se
preling în colțurile uitate ale minții,
călătoria spre adevăr devine o expediție melancolică pe
coridoarele întortocheate ale existenței.
Cu fiecare pas, fiecare contemplare, viața examinată se
transformă într-un drum lung și sinuos,
care te absoarbe în singurătate, lăsându-te la marginea cărării,
doar cu adevărul tău prăfuit și nimic altceva.
Ce este adevărul, dacă nu o fereastră deschisă către abisuri,
unde privim adâncul nostru fără margini?
Îmbrățișând neantul, percepem fragmente de realitate, oglinzi
sparte ale introspecției eterne,
dar în căutarea aceasta, ajungem la limită, la hotarul unde
sufletul tânjește după companie,
și totuși găsim doar ecoul propriilor noastre revelații tăcute,
înconjurați de un vid mut.
Există un farmec trist în această căutare nesfârșită, unde fiecare
răspuns este doar un început,
un fir subțire din tapiseria infinită a întrebării, țesut cu
speranțe și dezamăgiri,
împrăștiate ca stelele pierdute pe cerul nopții, fiecare arzând
pentru un moment,
apoi căzând în uitare, lăsând în urmă o dâră de lumina fragilă,
metaforă a eforturilor noastre zadarnice.
Amintirile devin partenerii solitudinii noastre, fantomele
trecutului dansând pe melodia regretului,
în timp ce căutăm cu frenetică insistență acea liniște iluzorie a
cunoașterii absolute,
dar adevărul, mereu evaziv, ne conduce doar către marginea
drumului, unde stăm singuri,

58