Page 63 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 27

În adâncul insondabil al amurgului împărtășit, umbrele ființei
se împletesc într-o îmbrățișare eternă,
unde stelele străvechi șoptesc către vidul tăcut, secretele lor
pliate adânc în vălul cosmic.
Fă ceva. Creează ceva. Sufletele strămoșilor noștri murmură
sub greutatea timpului,
îndemnându-ne să transcendem ciclurile mundane ale
supraviețuirii ce leagă fiara din noi.
În acest dans efemer al conștiinței, o sămânță este plantată în
solul fertil al posibilității,
fiecare gând un vrej atingând, apucând lumina soarelui
realizării.
Nu te odihni pe legătura ta moartă cu simplele creaturi; văi
panoramice ale existenței așteaptă,
unde fiecare acțiune este o mișcare de pensulă, fiecare cuvânt o
notă în simfonia devenirii.
Chemarea la mișcare, la creație, răsună prin labirintul gândirii,
unde visele inerte stagnează, tânjind după mângâierea blândă a
suflului, scânteia vieții.
Doar să mănânci, să dormi, să te reproduci, să cedezi decăderii
lente—
aceasta este destinația sufletelor neînviate, legate de ciclurile
primordiale prin lanțuri invizibile.
Stăm la pragul unei zori nevăzute, lumea desfășurându-se în
nuanțe neimaginabile,
fiecare pas înainte o sfidare a cântecelor de leagăn letargice ale
minții, dorințelor dormante ale inimii.
A face nimic mai mult decât animalele, o insultă scânteii divine
ce pulsează în noi,

62