Page 61 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 26

Psihologic vorbind, femeile sunt șerpi și bărbații șoareci,
într-un teatru antic unde măștile coboară și se ridică într-un
dans luminos.
Ea, regina serpentină a poveștilor nespuse, un paradox
nesfârșit,
cu ochi ce dezleagă corăbii, aruncându-le în derivă pe mări de
umbre și șoapte stelare.
Sub murmurul suav al viorii sale hipnotice, aproape pierdut în
zumzetul existenței,
ondulațiile ei sunt lucrate prin văluri de mistere adânci,
insondabile,
îmbietoare în eterna ei încântare, șoaptele țesând divine
înșelăciuni,
ținute prin firul fin al nopții, cântând pe coardele delicate ale
sufletelor veșnic înfometate.
El, pradă a instinctelor prea des înfrânte de introspecția
necruțătoare,
șoarecele, o siluetă tremurândă în mijlocul umbrelor, un
cavaler născut din fragilitate,
sculptându-și drumul prin crăpăturile realității, căutându-și
steaua fugară călăuzitoare,
navigând spre ea, fermecat de cântecul sirenei pe un ocean de
nesiguranțe.
Ei sunt păstrătorii timpului destinelor noastre, ticăind în
simfonii contradictorii,
fiecare în singurătatea lor, fiecare țesând firele soartei și viselor,
pregătind capcanele și devenind propria pradă, într-un joc
divin, etern,
din epocă în epocă, împrumutând venin și antidot din același
vas sacru.

60