Page 53 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 271

Obsesia adâncă îi pătrundea mintea, o patimă neîmblânzită
și adânc înrădăcinată,
Nici chiar un program în doisprezece pași nu-i putea aduce
alinarea atât de dorită,
Poetul avea o adicție incurabilă, o nevoie de libertate pe
care nu o putea controla,
Mintea lui călătorea spre tărâmuri sălbatice, locuri
necunoscute și pline de promisiuni.
O dorință necurmată îi trăgea sufletul, asemeni unui
magnet invizibil și insidios,
Cizmele sale tânjeau să calce pe pământul sălbatic, neatins
și pur, neatins de modernitate,
Știa că ar putea fi sfâșiat de un urs grizzly și descompus în
ciclul naturii, adus în sălbăticie,
Dar acest gând nu-l speria, ci dimpotrivă, îl împingea să
viseze mai departe și să exploreze.
Locuri sălbatice, untdelemnul vital pentru sufletul său
însetat de descoperire și aventură,
Asemenea aerului și apei pentru trup, acestea erau
esențiale pentru spiritul său,
Nimeni nu putea înțelege această nevoie arzătoare, această
chemare adâncă și primordială,
Însă poetul știa, căci și el era un călător al necuprinsului,
un explorator al sentimentelor pure.
Singur, îmi sprijin cerul pe umeri, o povară dulce și
copleșitoare în același timp de eternă iubire,
52